O floare şi o poezie – Proprietarul de munţi

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând (de data asta cu un viitor bulevard în Bucegi) şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Adriana m-a provocat să postez o poezie despre munţi, care să “rimeze” cu articolul meu de ieri “Sens giratoriu Sfinx – Autostrada Bucegi“. Nu uitaţi! Munţii sunt ai noştri…

 

“Proprietarul de munţi” de Adrian Păunescu

 

La Şarul Dornei, într-o dulce zi,
l-am întîlnit pe omul de la munte,
are un semn, ca de baltag pe frunte
şi ar vorbi şi parcă ar izbi.

 

S-a săturat de-atîtea rele veşti
şi de nesiguranţă şi minciună,
el n-ar munci cu nimeni împreună,
Ca păzitor al soartei omeneşti.

 

Atîta vrea, să se sfîrşească-o dată
acest coşmar, cu legi şi fărdelegi,
din care munţii ies mai neîntregi
şi oamenii mai mult nici n-au să poată.

 

Muntean măreţ: de plată şi răsplată
e timpul să izbeşti, nu înţelegi?

 

Articole asemănătoare:

• O floare şi o poezie – Arca

• O floare şi o poezie – Turism

• O floare şi o poezie – Ca mîine

• O floare şi o poezie – Albatrosul

• O floare şi o poezie – Nocturnă