Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
View Comments
”Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.”
Scurt si plin de semnificatii... Foarte frumos se asorteaza cu marea de flori galbene...
Intentia ta e buna, dar lunea toata poezia din lume nu reuseste sa imi insenineze ziua!!
Dacă te opreşti o clipă ca să asculţi muzica versurilor, ca să simţi mireasma florilor, ai să observi că până şi soarele alungă norii, chiar şi într-o zi de luni!
Cam trista ! Desi e Bacovia !
Radu, uneori şi tristeţea are farmecul ei!
Mie mi se pare ca lunea este numai buna pentru o poezie si o floare.... Iti trebuie ceva forta pentru a ramane voios/voioasa pe tot parcursul zilei si aceasta este una din cele mai bune metode.
Mă bucur că eşti de acord cu mine, Alexandra.