O floare şi o poezie – Arca

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

 

“Arca” de Ion Barbu

 

În turburatu-mi suflet am construit o arcă
– Informă nălucire de biblic corăbier -,
Şi turme-ntregi de gînduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

 

E vremea să se-abată mînia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oţel.
Corabia aleargă… în negura greoaie,
Corabia se-nclină, şi-aleargă fără ţel…

 

Şi cel din urmă creştet de munte se cufundă…
– Spre care ţărm, Stăpîne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adînca undă?
S-a coborît pe ape linţoiu-ntunecat.

 

Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee…
E noapte-n larg… Iar arca te aşteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.

 

Articole asemănătoare:

• O floare şi o poezie – Turism

• O floare şi o poezie – Ca mîine

• O floare şi o poezie – Albatrosul

• O floare şi o poezie – Nocturnă

• O floare şi o poezie – Shakespeare Sonet