Frumoasa mea Belle

Îmi aduc aminte din copilăria mea că eram într-o continuă mişcare. Toată ziua eram afară făcând sport. Aveam o singură mare pasiune, pasiune de băiat, fotbalul. Băteam mingea pe maidan fără odihnă. Veneam de la şcoală, îmi făceam la foc automat temele, şi apoi ieşeam afară la fotbal. Ceva mai tărziu, spre sfârşitul şcolii generale, am descoperit lectura şi fabuloasa lume a cărţilor. Şi mai tărziu am descoperit muntele. Pot spune într-un mod “plastic” că cele trei elemente compun propria mea religie. Sportul, lectura şi muntele mă definesc ca individ.

Am încercat tot timpul şi încerc în continuare să le insuflu fetelor mele dragostea pentru aceste componente ale vieţii: mişcarea, lectura şi natura. Consider că natura este spaţiul normal, firesc şi benefic omului. Lectura este o poartă către cunoaşterea de sine, către lumea din noi şi către lumea din jur, iar mişcarea este sursa energiei noastre. Viitorul îmi va demonstra dacă strădaniile mele au dat rezultate. Karla are deja în fibra ei combinaţia fericită a celor trei elemente ce formează caractere puternice, iar Maria pare să îi calce pe urme.

Când Kărluţa avea 4-5 ani eram preocupat spre ce sport să ne îndreptăm paşii. Cum a ignorat total fotbalul, trebuia să căutăm altceva. Ce vă miraţi aşa de fotbal? Ce are fotbalul? Şi fetele pot juca foarte bine fotbal! Acum două săptămâni când am fost în vacanţă la Nisipurile de Aur, în Bulgaria, am încins un fotbal pe cinste. Eram două echipe internaţionale, iar în echipă cu mine era şi o puştoaică daneză. Înaltă, blondă, subţire, frumoasă, daneza avea o alură mai degrabă de voleibalistă. S-a descurcat bine. I-am servit nişte pase meseriaşe, aşa cum îl servea pe vremuri Boloni pe Piţurcă în faţa porţii. Şi daneza mea a marcat vreo 2-3 goluri. Vedeţi că se poate? Karla şi fotbalul nicio şansă!

Ajunge Kărluţa mea în clasa I-a şi nimic sport. Doar plimbări în parc cu rolele şi bicicleta. În vacanţa de iarnă a clasei a I-a se întâlneşte pe patinoarul Flamaropol cu prietena ei Andra. Acele două ore de distracţie şi amuzament de pe gheaţa patinoarului s-au dilatat, şi s-au transformat în patru ani intenşi, frumoşi, plin de muncă şi de ambiţii. Patru ani de ucenicie pe covorul alb al celui mai elegant şi mai spectaculos sport “Patinajul Artistic”.

A învăţat primii paşi pe gheaţă de la Codruţa Moiseanu, fostă campioană naţională. Implicarea şi efortul depus au crescut continuu, odată cu developarea tainelor patinajului şi creşterea ambiţiilor personale. De la şedinţele din week-end s-a trecut la antrenamente aproape zilnice.  După două sezoane de muncă a fost la un pas de despărţire, dezamăgită de “atenţia şi de încrederea” ce i se acorda de către antrenor.

După aproape două luni triste, de pauză, Karla a reînceput antrenamentele cu Maria Balea. Tânăra antrenoare Maria Balea, fostă campioană naţională şi componentă a loturilor naţionale, a reuşit să atragă lângă ea câteva fetiţe ambiţioase şi dornice de performanţe. Cu un suflu nou, cu multă energie, cu zâmbetul mereu arborat pe faţă, cu îmbunătăţiri ale metodelor de antrenament, Maria Balea a generat o adevărată emulaţie printre sportive şi antrenoare.

Vara lui 2010. Vizita medicală. Legitimare la clubul Triumf Bucureşti. Apoi cantonament la Braşov. Începe clasa a IV-a. Începe şi noul sezon de patinaj. După aproape trei ani de patinaj, Karla se pregăteşte pentru debutul oficial în competiţii. Pentru că am început târziu acest sport, intrăm direct la cadeţi. Şi începe cu multă muncă la antrenamente. Alergare, sală, coordonare, mobilitate, coregrafie, gheaţă, multă gheaţă. Un program foarte intens şi solicitant. un program pe care nu îl poţi duce la capăt decât cu multă pasiune pentru acest sport. Cu cât ne apropiem de luna decembrie, de începutul competiţiilor, cu atât se lucrează mai intens la coregrafie, la programe.  Sunt zile când Kărluţa pleacă de acasă, la şcoală, la 7.30 dimineaţa, şi o iau de la sală la 20.00-20.30, cu teme făcute prin vestiar între două antrenamente pe gheaţă. În tot acest timp şcoală, after school, gheaţă, teme în vestiar, gheaţă, învăţat prin vestiar, sală, repetat pentru şcoală acasă. Un program infernal. Sunt prieteni şi cunoscuţi care ne reproşează că ne chinuim copilul, că o obligăm la un efort prea mare pentru vârsta ei. Nimeni nu ne crede că este doar ambiţia şi voinţa ei.

Coregrafia, muzica, costumul sunt pliate pe rolul frumoasei Belle din “Frumoasa şi Bestia”. Programul pe gheaţă este realizat de Sorina Mladin, fostă componentă a lotului naţional de gimnastică ritmică. La vremea respectivă Sorina Mladin era coregrafa lui Zoltan Kelemen, singurul patinator român prezent la ultima Olimpiadă de Iarnă (Vancouver 2010), şi la ultimele Campionate Mondiale şi Europene de Patinaj Artistic.

Datorită faptului că antrenamentele pe gheaţă sunt între orele 13.00-17.00, iar noi fiind la muncă în această perioadă, o vedem destul de rar patinând. Şi atunci când o vedem constatăm cu satisfacţie că progresele sunt evidente într-un timp atât de scurt. Ne mai răsfăţăm egoul câteodată, seara când o luăm de la sală, când părinţii colegelor de echipă ne spun că: “azi Karla a reuşit să sară Axel-ul” sau “Karla reuşeşte să facă piruete foarte frumoase” etc.

Încep competiţiile. Cupa Corona Braşov în decembrie, Cupa României ianuarie, Cupa Federaţiei februarie, şi în sfârşit, ziua cea mare, ziua pentru care munceşte pe brânci de un an întreg. Martie 2011. Patinoarul Flamaropol Bucureşti. Campionatul Naţional de Patinaj Artistic. Emoţii uriaşe pentru noi, părinţii. Emoţii şi pentru ea. Tremurăm în tribunele patinoarului, şi la propriu, şi la figurat. Camera video valsează în mâna mea. Mă întrebam dacă voi fi în stare să filmez. Noroc că filmează cineva toată competiţia, şi aşa vom avea şi noi ceva ca lumea. Nu voi mai rata vreo piruetă în colţul patinoarului. Toate fetele sunt cu antrenoarele la vestiar. Tragerea la sorţi. Sunt 31 de concurente, din Bucureşti, Galaţi, Braşov, Miercurea Ciuc şi din alte oraşe, nu le mai ştiu. Sunt vreo 2-3 fete venite de afară, una se antrenează prin SUA, alta în Franţa. Karla a căzut în prima grupă care va intra pe gheaţă. A treia concurentă care va ieşi pe gheaţă. Bine măcar că scapă repede de emoţii azi. Este prima zi de concurs, se execută “Moves on the field”. Pe baza punctajului de azi se face un clasament, şi a doua zi la “Programul liber” se va intra în ordine inversă. Intră pe gheaţă şi îşi face treaba. Nimic spectaculos. Moves-urile sunt nişte spirale, arcuri de cerc, tăieri de gheaţă, ţin de baza patinajului, de cum aluneci pe cele două muchii ale patinei, abilităţi şi tehnică. Termină prima zi cu un rezultat bun, locul 16 din 31 de concurente. Ne pregătim sufleteşte pentru cea de-a doua zi, ziua “Programului Liber”, ziua spectacolului.

Începem concursul final. Suntem la mijlocul clasamentului, deci intrăm în concurs la jumătatea competiţiei, după vreo 2 ore de aşteptare. Gata. Timpul s-a scurs. E rândul ei. E la mantinelă cu antrenoarea, primeşte ultimele indicaţii. Se duce la locul de începere. Încremeneşte ca o statuie aşteptând muzica. Ezită o fracţiune de secundă. Sonorizarea e de slabă calitate în patinoar, iar muzica ei începe într-o notă uşoară, suavă, ca muzica de bal într-un castel de prinţese. Din această cauza era să rateze startul. Reuşeşte totuşi să prindă începutul programului şi să se sincronizeze cu muzica. Mişcările de început sunt uşor precipitate. Intră în program şi totul curge lin. Prima săritură Rittberger. Pare cea mai uşoară. Trece. Urmează două sărituri legate. Lutz cu Rittberger. S-au dus. Prima pirueta, îi plac piruetele. O cumpănă în cross, aici problemele ţin de timing, trebuie să te cronometrezi corect şi să stai în poziţia respectivă baremul minim. Urmează alunecarea cu piciorul ridicat în Y, la fel, important timing-ul. Uf! Urmează săritura cea mai grea, Axel. De Axel mi-e frică cel mai tare. Uneori îi iese. Alteori nu. Se pregăteşte de săritură. Acum… Am emoţii şi acum când scriu, după 2 ani de la acest eveniment. Sare. Se strânge. Rotaţie. O dată şi jumătate. Deschiderea şi… Uf! Era să cadă. O uşoară ezitare, bine că s-a echilibrat şi nu a căzut. Va fi depunctată, dar tot va lua ceva din punctajul săriturii. Încă o săritură legată din două, Flip cu Rittberger. Şi pregăteşte finalul. O piruetă combinată. Rotaţii. Ssssst. Stop. Se ridică. Salută arbitrii şi publicul. Gata. S-a terminat. Bravo!!! Urmează notele. Sunt cele mai bune de până acum. Asta înseamnă că nu poate coborâ sub locul 16, cu puţin noroc poate mai urcam. Am scăpat de emoţii.

După discuţiile cu antrenorii şi cu fetele, Karla vine în tribune. O privesc. E relaxată, e liniştită, e mulţumită de evoluţia ei. Are o ţinută extraordinară. Elegantă şi frumoasă, aidoma Belle, personajul întruchipat de ea. În final a terminat competiţia pe locul 16 din 31 de concurente. Un loc onorabil pentru prima participare la o astfel de competiţie.

Vara a trecut. A fost în cantonament cu fetele la Miercurea Ciuc. A început clasa a V-a. Au început antrenamentele. Din ce în ce mai greu la şcoală, foarte mult de învăţat, foarte multe teme de făcut. O toamnă grea. Timpul s-a comprimat. Când să înveţi, când să te antrenezi.  De unde tai, la ce să renunţi. E imposibil să le faci pe amândouă foarte bine, şi şcoala, şi patinajul. A tras de ea până la sfârşitul anului, şi în decembrie (2011) a spus stop patinajului. A fost decizia ei. Doar a ei. Pierdea ritmul cu fetele la patinaj, nu mai putea fi la fel de prezentă la antrenamente. Şi apoi, pentru ea cel mai important lucru este şcoala, şi performanţele obţinute la şcoală. Cât despre mine, mi-au trebuit câteva luni sâ mâ obişnuiesc cu gândul că nu mai patinează.

Karla a fost, este şi va fi întotdeauna “Frumoasa mea Belle“.

P.S. Nu a rupt total contactul cu sportul, nici nu are cum, orice va face în viaţă ea are deja microbul în sânge.