Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…
Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…
Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…
Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…
Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…
View Comments
:) Frumos scris! Dar la Constanţa mai sunt multe frunze!
Mulțumesc frumos, Radu! La Constanța Toamna "arde" mai greu! :)
Frumoase versuri, Adrian....tare frumoase!
Mulțumesc mult, Oana!
si vine-ntepatura acelor ce-s verzi
de pe mocheta de sub brad
si-atunci si tu sa vezi
cand mirosul lor te-mbata
ca-ncepi din nou sa crezi
ceva ce n-ai omis nicicand
caci cel ce-ti esti si-ti vei tot fi
nicicand n-au ezitat sa fie
la randul lor si ei copii
si-n frunza-cortina peste timp
si cer si orizonturi si pamant
cu totii laolalta v-adunati
si-n samburele sevei voastre
stropiti picurul cel cald
sa-nvie mereu, iar si iar
oricand
speranta inainte
de pasit
Și ne purtăm speranța din frunze în fulgi de nea... și iar în frunze... și iar... Adi!