Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
View Comments
:) Frumos scris! Dar la Constanţa mai sunt multe frunze!
Mulțumesc frumos, Radu! La Constanța Toamna "arde" mai greu! :)
Frumoase versuri, Adrian....tare frumoase!
Mulțumesc mult, Oana!
si vine-ntepatura acelor ce-s verzi
de pe mocheta de sub brad
si-atunci si tu sa vezi
cand mirosul lor te-mbata
ca-ncepi din nou sa crezi
ceva ce n-ai omis nicicand
caci cel ce-ti esti si-ti vei tot fi
nicicand n-au ezitat sa fie
la randul lor si ei copii
si-n frunza-cortina peste timp
si cer si orizonturi si pamant
cu totii laolalta v-adunati
si-n samburele sevei voastre
stropiti picurul cel cald
sa-nvie mereu, iar si iar
oricand
speranta inainte
de pasit
Și ne purtăm speranța din frunze în fulgi de nea... și iar în frunze... și iar... Adi!