Îmi vizualizam mișcările pașilor. Mă jucam. Eram conștient că mă abandonam cu atâta plăcere în…
Totul a început cu o șoaptă. Timidă. Nerostită. Strivită între buze. Și prăbușită fără rost…
Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
View Comments
Emotionant, cum ne-ai obisnuit!
Îţi mulţumesc, Radu!
Şi aştepţi, aştepţi ceva şi
tot primeşti altceva...
rătăciţi din întâmplare
în tricotul din scăldare...
Fiecare primeşte ceea ce trebuie, nu altceva! :) Mulţumesc, Alma.
Superb....
Mersi...
Tac. Te privesc. Pe curând!
Sau rămas bun!
Te adun dintre rânduri
Un gest, un gând, o tresărire
O dorință fierbinte
O privire în urmă, un pas înainte
Te adun, te privesc
cum mori, cum renaști apoi,
mult mai frumos, din cuvinte!
În tăceri cuvintele se modelează şi apoi îşi împlinesc destinul mai uşor!
Foarte, foarte frumos, Adrian! Ceva de aici, mi-a amintit de Blaga.
Îţi mulţumesc frumos, Mihaela!
Sufletul nu cunoaște tăcerea,
El doar adastă să vină durerea
Sau fericirea deplină de viață,
Iar viața e apă,
În curgere lină sau zbuciumată,
Acum este dor, acum e lăcată
Pusă pe lanțul robiei de simțuri.
Viața-i cu zgrumțuri!
Frumos comentariul tău, Mugur! Îţi mulţumesc.