Categories: Caietul cu poezii

Caietul cu poezii 18 – Am vrut

Poezia “Am vrut”

 

Am vrut


 

Am vrut să aştern cuvinte,
dar silabele mi-au spus
că se tem să treacă munţii!

 

Am vrut să fredonez un căntec,
dar notele mi-au spus
că se tem să traverseze râuri!

 

Am vrut să proiectez imagini,
dar undele mi-au spus
că se tem să străpungă norii!

 

Am vrut să dezgrop amintiri,
dar regretele mi-au spus
că se tem să-mi profaneze gânduri!

 

Am vrut să nu mai fiu eu,
dar rimele mi-au spus
că nu vor să se sinucidă!

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


Adrian

View Comments

  • Salut,

    Iti urmaresc atent post-urile de pe blog. Imi place cum scrii. Asta m-a determinat s-mi deschid si eu un Blog. Vreau sa intru si eu in comnunitatea voastra si o sa-mi postez zilnic opiniile. Am inceput deja. Acesta este Blog-ul meu: http://opinieseparata.blogspot.com
    Te invit sa facem schimb de link-uri in Blogrol. Asta daca iti place desigur cum scriu.
    Eu sunt la inceput dar sper ca vom fi prieteni pe viitor.
    Daca esti interesat contacteaza-ma la adresa: blogurismart@gmail.com
    Eu am sa te urmaresc in continuare! Tine-o tot asa!

    Cu stima,
    Ionut Alin.

  • Am vrut sa mai visez
    Dar ochii mei n-au putut sa adoarma
    Si nevisate, visele au murit.

    • Nevisatele vise nu mor, doar stau timide într-o coadă de aşteptare! Mulţumesc, Dor.

  • Am vrut să-ţi scriu un comentariu în versuri,
    Dar inspiraţia tocmai adormise
    Şi-mi părea rău să-i destram sublimele vise. ;)

    Ops... :roll: o rimă puerilă tot a ieşit :shock:
    :lol:

    • Nu-i nimic, poate data viitoare sunt mai puţin adormite. Mulţumesc, Centurion.

  • Am vrut să uit de visele mele albastre
    Şi să le simt pe ale tale, în detalii
    Dar mi-am prins degetele-n taste
    Şi le-am adunat pe toate în comentarii.

    • Visele tale, albastre şi ronţăite, s-au întâlnit cu visele mele zumzăite şi au stat la taifas printre comentarii. Mulţumesc, Adriana.

  • Vei fi tu că vrei, că nu vrei
    de tine nu te poți ascunde
    cel mult te poți lăsa uitat în vreo gara
    sau te poți reîntoarce doar până unde
    te-ai părăsit ultima oară.

    • Îmi plac gările, chiar dacă sunt triste. Şi m-aş uita printr-una, doar să ştiu că cineva mă caută şi vrea să mă găsească!

  • Am vrut să scriu versuri
    iar ele, oneste
    au fost de acord

    Aceasta este aprecierea mea ! Nu pot fi modest în locul tău. :)

    • Asta înseamnă că ai o relaţie frumoasă cu versurile! Mulţumesc, Radu.

Recent Posts

Still got the run f(or)rom you

Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…

4 săptămâni ago

Noaptea alergătorului

Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…

o lună ago

Portret al lipitorului de afișe la a doua tinerețe

Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…

o lună ago

Fantoma

Uneori e întuneric. Doar întuneric. Fără străfulgerări de regrete proiectate la o simplă atingere de…

2 luni ago

21k – În căutarea secundelor

Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…

5 luni ago

Generația de aur

Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…

6 luni ago