Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
View Comments
Dar condamnarea renegata trebuie sa fie
Sufletul azi vrea sa tresalte la orice simtamant
Trecutul nu este decat o carte
Ce trebuie deschisa numai uneori.
E greu să duci mereu în spate,
O carte plină de erori şi rătăciri,
Când toate-s scrise şi pe frunte date,
Priveşti cu ochii numai năluciri!
Nimic din ce a fost nu-i o eroare
Din toate noi trebuie sa invatam
Iar clipa de acum mai cere si uitare
Secundele pe rand sa le luam.
Am încercat să dau uitării tot,
Dar rana e adâncă şi mă doare,
Încerc să oblojesc durerea şi nu pot,
Lăsaţi-mă, să dorm lângă o floare!