Un gest de suflet – cu şi despre Karla

În 29 aprilie 2013 pe Hotnews era publicată o ştire legată de înscrierea în clasa pregătitoare. Se prelua o declaraţie a ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, care într-o videoconferinţă cu reprezentanţii inspectoratelor şcolare din teritoriu, prezenta un top 50 al celor mai căutate şcoli din ţară în funcţie de cererea pentru înscrierea la clasa pregătitoare. Evident că acest clasament nu reprezenta neapărat şi un top al calităţii. În acest clasament Şcoala Gimnazială nr. 195 din sectorul 3, Bucureşti, se poziţiona pe locul al doilea la nivel naţional.

Pentru foarte mulţi dintre voi Şcoala 195 nu vă spune nimic. Dar pentru cei care locuiesc în sectorul 3 din Bucureşti lucrurile stau altfel. Nu întâmplător şcoala se poziţionează pe locul secund la nivel naţional, raportându-ne la cererile pentru clasa pregătitoare. Într-un clasament neoficial al calităţii educaţiei această şcoală este în top 10 din Bucureşti, clasamentul făcându-se pe baza mediilor tuturor elevilor absolvenţi ai şcolii la admiterea în licee. Nivelul foarte ridicat al educaţiei în această şcoală se datorează faptului că aici încă mai găsim profesori extraordinari. Spun încă pentru că ştim bine cu toţii cum merg lucrurile în România.

Despre astfel de profesori, despre astfel de oameni vreau să vă “povestesc” în acest articol, despre profesori dedicaţi 100% meseriei, despre profesori care îşi iubesc meseria şi o fac cu plăcere, despre profesori care îşi respectă elevii şi ştiu să se facă respectaţi la rândul lor, în ciuda tuturor greutăţilor prin care trece învăţământul din România.

Toată lumea ştie că unul din priorităţile oricărui stat civilizat din lume este EDUCAŢIA.  Fără educaţie generaţiile se pierd treptat şi se prăbuşesc în acel teribil “somn al raţiunii care naşte monştrii”. Generaţiile cu o educaţie precară devin foarte uşor manipulabile, şi chiar părtaşe la tot felul de experienţe nefaste. Şi guvernanţii noştri cunosc foarte bine acest aspect, totuşi Educaţia nu este o prioritate în România. Sau poate că tocmai de aceea acţiunile lor sunt destul de evident pe lângă fenomen. Ce ghinion că în şcoli nu se asfaltează, că nu se pun borduri, că nu se ţin licitaţii, că nu se tranzacţionează energie, aşa Şcoala ar fi trezit mai mult interes. În ciuda imenselor probleme din sistemul educaţional românesc, în şcoli mai există profesori care merită tot respectul nostru.

Revenind la şcoala nr 195, aici învaţă Karla, fiica mea cea mare. Despre Karla şi despre performanţele ei la Lb. Română am mai scris în paginile blogului. În afara prezenţei la faza naţională a Olimpiadei de Lb. Română şi la Concursul Naţional Ionel Teodoreanu (unde a luat un premiu special), Karla a mai participat cu creaţii proprii la mai multe concursuri organizate la nivel naţional. Aceste concursuri au fost organizate de diferite unităţi de învăţământ din ţară, în parteneriate cu Ministerul Educaţiei Naţionale, BNR, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Editorilor din România, Inspectorate Şcolare, Muzee etc. Câteva rezultate obţinute: Menţiune la Ediţia IX a Festivalului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret, Premiul III la Concursul Naţional de Creaţie Literară şi Plastică “În lumea poveştilor lui Creangă”, Premiul II la Festivalul  de Literatură pentru copii şi tineret Cezar Petrescu.

Karla este un copil foarte talentat şi cu o putere de muncă fantastică, în plus, nu exagerez cu nimic când afirm că ea iubeşte şcoala şi se duce cu plăcere la ore. Dar toate aceste rezultate ale Kărluţei nu ar fi fost posibile fără acei minunaţi profesori de care aminteam, şi care îşi fac meseria cu dăruire la Şcoala nr 195. La clasele I-IV a avut-o învăţătoare pe Doamna Alina Dinţică, un cadru didactic cu foarte multă experienţă, autoritate, competent, un adevărat “şlefuitor” de copii. A reuşit să creeze în cei patru ani un colectiv unit, frumos, şi cu un nivel foarte ridicat de pregătire. Începând cu clasa a V-a (acum a terminat cls. a VI-a), Karla o are dirigintă pe Doamna Denisa Popescu, profesor de Religie. Un diriginte cu multă răbdare şi înţelepciune, un om de o mare delicateţe.  Îşi iubeşte elevii şi le oferă un adevărat model comportamental. Al treilea profesor important şi responsabil direct de performanţele Kărluţei la limba romană este Doamna profesor Rusan Oana. Doar din clasa a VI-a împreună, într-un singur an au reuşit să ajungă la performanţele menţionate mai sus. Bazat pe respect, ambiţie, înţelegere, multă muncă şi la fel de multă pasiune, s-a creat un cuplu perfect profesor-elev, s-au întâlnit un profesor foarte bun cu un elev foarte talentat, şi rezultatul este pe măsură. Sunt convins că în următorii ani acest cuplu va evolua foarte frumos.

Ce este cu gestul de suflet anunţat în titlul articolului? Gestul are legătură cu Premiul II câştigat de Karla în luna mai a acestui an, participând cu o poezie la Festivalul de Literatură Cezar Petrescu. Doamna de Română împreună cu Doamna Dirigintă au hotărât să-i organizeze o premiere specială în cadrul şcolii. Totul a fost făcut în secret, Karla nu ştia nimic, iar premierea trebuia să o facă un invitat special. Ziua stabilită a fost aleasă miercurea în ultima săptămână de şcoală. Şi cum se întâmplă de multe ori, cel care vrea să facă o surpriză riscă să fie tocmai el surprins de derularea evenimentelor. Karla, împreună cu alte colege de clasă, trebuia să se ducă la o “oră deschisă” la una din clasele a VII-a, pentru a participa la întâlnirea cu un invitat special. După ultima oră, ora de sport, obosite, transpirate, fetele au plecat într-un parc vis-a-vis de şcoală, unde s-au răcorit printre jeturile fântânii arteziene. Între timp au început să sune telefoanele. Unde este Karla? Profa’ de Română, Diriginta, toată lumea o căuta. În final au găsit-o pe Karla, cu hainele ude, cu părul fleaşcă. A luat o bluză de la o colegă, o fustă de la altă colegă, şi-a împletit părul ud, apoi l-a strâns într-o coadă. Şi aşa îmbrăcată ad-hoc s-a dus nedumerită la acea “oră deschisă” de la clasă a VII-a.

Surpriza şi emoţia momentului au fost desăvârşite. Învitatul special era Domnul Victor Gh. Stan, Preşedintele Uniunii Scriitorilor-Secţiunea Tineret. Au urmat minute magice. Începând cu recitarea propriei poezii în faţa unor colegi mai mari, aplauzele unei întregi clase, felicitările şi încurajările scriitorului Victor Gh. Stan, bucuria profesorilor, şi terminând cu imortalizarea acestui moment, cu poze de neuitat.  Toate acestea contează enorm pentru un elev, îi dau aripi şi curaj să continue ceea ce a început. Cred că ceea ce s-a întâmplat la Şcoala 195 e un bun exemplu de urmat. E un mod elegant de a le arăta elevilor care performează şi aduc prestigiu şcolii că sunt apreciaţi pentru efortul lor. E cel mai bun stimulent pentru a continua. Aşa se comportă numai un cadru didactic dedicat profesiei. Aşa se comportă un profesor care îşi respectă elevii, care respectă munca depusă împreună cu ei. Diploma primită la acest concurs este până la urmă o banală hârtie, ce se poate pierde în timp, dar momentul magic orchestrat de către Doamna de Română va rămâne impregnat în sufletul unei eleve ce tocmai a terminat clasa a VI-a.

Pentru acest moment magic vreau să le mulţumesc Doamnei Diriginte Denisa Popescu şi Doamnei de Română Rusan Oana, profesori admirabili la Şcoala nr. 195

(în prima poză – Karla la serbare, în a doua poză – de la stânga la dreapta: Doamna Dirigintă, Karla, Domnul Victor Gh. Stan, Doamna de Română)

 

Articole despre Karla:

• Flori pentru Karla

• Olimpiadă