O floare şi o poezie…

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

 

“Înstrăinaţi la etajul 100” de Adrian Păunescu

 

“Străini suntem în viaţa noastră toată,
Măcar un om de ne-ar mai ţine minte,
Măcar un vânt în geamuri să ne bată,
Să se mai schimbe între noi cuvinte.

 

Si ne-am închis cu lacăte geroase,
La telefon măcar greşeală nu e,
Cu voia noastră egoişti prin case,
Cu voia noastră ne-am bătut în cuie.

 

Murim precipitat mai mulţi deodată
Şi nu ne ştie nimenea de moarte
Plurală existenţă-nstrăinată
Ne-nghesuim, dar ne simţim departe.

 

Şi, vai, era în satele de munte
Distanţa între noi, ca de planete,
Şi ne ştiam viaţa-n amănunte,
Şi ne căutam cu apă orice sete.

 

Murim aici şi nimeni nu ne-aude
Blocaţi între o ială şi-o fereastră,
Şi ne e dor de oameni şi de rude,
Şi ne e dor de însăşi viaţa noastră.

 

---

 

Articole asemănătoare:

• Să începem săptămâna cu o floare şi o poezie 1

---