Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…
Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…
Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…
Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…
Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…
View Comments
Spre ruşinea mea poezia asta nu o ştiam!
Mulţumesc Adrian!
Ţi-a plăcut poezia?
Nici eu nu o stiam. Vine primavara, sa moara ofticosii de ciuda :))
E plin "câmpul" de ofticoşi! Mulţumesc, Dor!
de fiecare dată când îl citesc pe El, realizez că primăvara era pe deplin a lui. şi că noi, cei care ne prefacem a ne juca cu cuvintele, suntem nişte mici muritori. atât de mărunţi, atât de puţini...
Ce bine că mai putem să ne aducem aminte de EL!
Cam cate fete-s astazi deflorate? Cam prea multe, mult mai multe decat erau pe vremea cand Nichita a scris poezia... :(
Cu siguranţă, o explicaţie ar fi că se iubeşte mai mult acum! :) Eşti de acord cu mine?
Da, dar nu se mai iubeste platonic... :D
Da, iubirea platonică a rămas captivă printre rime. :) În "stradă" totul se consumă repede şi se trece la "nivelul" următor! :)