Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
View Comments
Degetele de pianist, fluide și fine
Cântă o sonată pentru măine
Două dorinți împărțind același vis,
Zeci de atingeri line umplând un abis.
Sa-ți fie săptămâna cânt de fericire!
Un pianist ce-şi cântă aşteptarea,
Printre primăvăratice ninsori,
Un pianist ce-şi pierde căutarea,
Printre-ngheţate şi ofilite flori.
Mulţumesc, Maria!
Liliac alb!!! Sper să nu greşesc!
Frumoasă floarea, frumoasă poezia!
Nu greşeşti! Un superb liliac şi una din cele mai frumoase poezii ale lui Adrian Păunescu.
Sublima poezie... si pianul poate sa moara de atata iubire ...
Din iubire, nu se moare , oricat ar fi de mare, oricat ar fi de iubire, oricat ai iubi de mult. Din iubire, se traieste, se naste...si atat, doar se iubeste.
Doar se iubeşte...
Îţi mulţumesc, Dor!