O floare şi o poezie – Prea-i prunc iubirea

Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

“Prea-i prunc iubirea” de William Shakespeare

 

Prea-i prunc iubirea cuget să-i mai ceri!
Dar cugetul e pruncul ei, se ştie!
Deci, drag trişor, zadarnic mă-mpoveri
Cu vini ce ţi se-ntorc asupră-ţi ţie!

 

Trădat de tine, azi mă văd trădându-l
Pe bietu-mi gând. Şi carnea, ea ce-aşteaptă?
De-i spun că-n dragosti cel ce-nvinge-i gândul
Spre tine, luat drept pildă, ea mă-ndreaptă.

 

Şi nu-mi ascultă spusele, trofeu
Avându-te, şi-i mândră că ţi-e roabă
Şi că dă-n brânci muncind când eşti la greu
Şi-alăturea că-ţi cade când e slabă.

 

Nu-s orb de cuget când “iubire”-o chem.
Mă-nalţ şi cad prin ea ca sub blestem.

 

 

 

 

Articole asemănătoare:

• O floare şi o poezie – Noapte de unul singur

• O floare şi o poezie – Începutul

• O floare şi o poezie – Romanţă negativă

• O poezie protest – Amintire din Cartierul Negru

• O floare şi o poezie – Poveste