O floare şi o poezie – Eşti singură

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

 

“Eşti singură” de Octavian Goga

 

“Eşti singură astăzi, tu, inima mea,
Biserică veche-n ruină,
Sub bolta ta sfîntă, -nnegrită de vremi,
Azi nici un drumeţ nu se-nchină.

 

Eşti singură astăzi… Păreţii-s bătrîni,
Nu-i cîntec în stranele mute,
Icoanele-s şterse, şi nimenea nu-i
Altarul uitat să-l sărute.

 

Prin neguri arare s-abat amintiri
Lăcaşul pierdut să şi-l vadă,
Şi fîlfîie tainic din aripa lor
Ca groaznice paseri de pradă.

 

Ducîndu-şi pierzarea, trec vifore-n drum,
Te zbuciumă-n goană păgînă…
Şi tu ceri zadarnic un fulger răzleţ
Să-ţi năruie bolta bătrînă!

 

Articole asemănătoare:

• O floare şi o poezie – Rar

• O floare şi o poezie – Adolescenţi pe mare

• O floare şi o poezie – De-or trece anii…

• O floare şi o poezie – Lauda Omului

• O floare şi o poezie – Înstrăinaţi la etajul 100