O cruntă dezamăgire

Datorită lor am trăit stări de o exuberanţă colectivă nemaintâlnită. Doar decembrie 1989 a fost peste momentele de care vreau să amintesc. Am ieşit în stradă, am scandat, am ţipat, am mărşăluit prin cartier, am chiulit de la muncă, am bătut în tomberoane, am suflat în trompete, picioarele îmi tresăreau pe sub masă în timp ce ochii erau lipiţi de ecranul televizorului şi baleiau între el şi tavan, invocând ajutorul divin. Toate acestea le-am trăit frenetic datorită unei generaţii de excepţie a fotbalului românesc, o generaţie crescută şi educată (paradoxal sau nu!) în ultimul deceniu al epocii ceauşiste. Generaţia de Aur, generaţia ce a fost la cinci minute distanţă de o semifinală uluitoare, cu Brazilia, de campionat mondial… în afara terenului de fotbal este o mare deziluzie! O repet, Generaţia de Aur, generaţia lui Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu, Răducioiu, Lupescu, Stelea şi ceilalţi… această generaţie este o mare deziluzie!!!

Ne-am dorit ca aceşti fotbalişti minunaţi să rămână cât mai mult în teren şi să ne bucure cu realizările lor. Când timpul a spus stop şi ei au trebuit să pună ghetele în cui, am sperat cu toţii că se vor întoarce în fotbalul românesc punând umărul, împreună, aşa cum au făcut-o pe teren, la însănătoşirea fotbalului şi la construirea unui sistem corect, performant, folosindu-se de experienţa pe care au dobândit-o la Madrid, Barcelona, Brescia, Londra, Amsterdam, Rotterdam etc. Speranţele noastre au murit repede. Spre dezamăgirea noastră nu aşa s-a întâmplat! Ei, membrii Generaţiei de Aur, au revenit în ţară şi nu au făcut nimic ca să schimbe din mizeria în care colcăia fotbalul românesc. Anii au trecut şi ei şi-au văzut liniştiţi de afaceri. Ba mai mult decât atât, unii dintre ei, resemnaţi sau nu, şi-au dat mâna cu sistemul corupt îngroşând rândurile.

Oricând erau întrebaţi despre Naşul, despre Corleone, despre fraţii impresari din Pipera, toţi, aliniaţi, nu aveau decât cuvinte de laudă despre aceştia. Rareori ieşeau la iveală mici scântei care se stingeau imediat.

Astăzi, Generaţia de Aur a primit o lovitură cumplită. Gică Popescu, unul din cei mai reprezentativi fotbalişti ai acestei generaţii,  cel care prin prestanţa, prin inteligenţa, prin experienţa sa era considerat viitorul conducător la fotbalului românesc, a fost condamnat la închisoare cu executare în celebrul Dosar al Transferurilor. A fost condamnat pentru vini ce i se trag de la nemaipomenitul şi nemaivăzutul impresar din Pipera.

Sper ca acest moment să fie cu adevărat “momentul zero” în fotbalul românesc. Şi mai sper ca şi în dosarul Craiovei să se facă dreptate.

Statuile din iarbă ale Generaţiei de Aur vor continua să ne reamintească de cel mai frumos deceniu din istoria reprezentativei României, dincolo de iarbă ele s-au transformat într-o cruntă dezamăgire!!!

O întrebare îmi bântuie printre lacrimile ce curg pentru Gică Popescu. “De ce iarba verde din Pipera a fost mai “dulce” decât cea mângâiată pe marile stadioane ale lumii?”

Sursa FOTO