Magia Hurom şi sufletul de copil

O uşoară senzaţie de disconfort mă scoate din somn. Deschid ochii şi privirea se limpezeşte pe tavanul camerei. Întorc instinctiv capul spre geam încercând să surprind o geană de lumină. Draperiile sunt trase şi naşterea noii zile îmi este încă neştiută. Mă strâng un pic de frig. E început de octombrie. Toamna s-a răzvrătit de neînţeles, şi ne-a adus un frig de brumar. Caloriferul e şi el chircit de frig şi parcă se uită cu invidie la plapuma mea. Oare cât o fi ceasul? Îl caut şi îl găsesc tot acolo unde l-am lăsat aseară. Uneori mai dispare. Nu, nu pleacă nicăieri, doar că, peste el mai aterizează câteodată hăinuţele Măriucăi.

E ora 6:23. Ochii îmi zâmbesc mulţumiţi. Mai am cel puţin jumătate de oră până dau scularea. Stop! Zâmbetul îmi coboară rapid către gură şi obraji. E sâmbătăăăă! Mă întind încântat. Hai să mai dormim un pic! Caut plapuma şi o găsesc ghemotocită la picioare. Măriuca pe unde o fi? Titirezul ăsta de copil nici în somn nu stă liniştit. Am descoperit-o pe undeva prin pat, învârtită şi dezvelită.  O trag lângă mine şi ne acopăr pe amândoi. Se ghemuieşte ca o pisicuţă, mă ia de mână şi se ascunde în braţele mele.

Nu cu mult timp mai târziu, Măriuca deschide ochii:

– Tatiiii, trezeşte-te! Azi nu mergem la grădi?

– Nu, nu mergem.

– E week-end?

– Da, puiule, e week-end. Azi suntem toţi acasă.

– Uraaaa! Ce bine!

– Mai dormim un picuţ. Da, pisicuţă?

Aş mai fi dormit eu, măcar un pic, dar cine să te lase! Stau cu ochii închişi şi încerc să trag de timp. Se foieşte şi nu are stare. Vrea să se dea jos din pat. Încerc să o mai ţin de vorbă.

– Măriuca, mai povesteşte-mi încă odată cum a fost ieri la antrenament. Ţi-a plăcut?

– Da, a fost foarte bine. Am învăţat să cad în pod şi ne-am jucat puţin cu cercul.

Se ridică repede în picioare şi îmi arată ce a învăţat. Se aşează în cap sprijinindu-se în triunghi cu palmele, aşa cum învăţase la antrenament, apoi se arcuieşte precum o lună ce anunţă o zi senină şi se lasă pe spate, aterizând în pod, într-o poziţie frumoasă. Se întoarce spre mine şi ochii îi sclipesc.

– Dar, tatiiii, vreau şi eu să fiu mare!

– Mare? De ce vrei să fii mare?

– Vreau să ştiu să fac şi eu ca fata aia, la televizor!… Ne uitasem împreună la câteva secvenţe de la Campionatul Mondial de Gimnastică, şi aplaudasem evoluţia Larisei.

– Ca să ajungi ca Larisa, trebuie să munceşti foarte mult la antrenamente, şi în plus, trebuie să bei foarte multe sucuri de fructe.

– Tati, da’ mie nu îmi plac sucurile de fructe!

– Sucurile de fructe te ţin sănătoasă, au foarte multe vitamine, îţi dau forţa şi energia necesare pentru a putea ajunge o campioană, aşa ca Larisa. Chiar vreau să ne uităm împreună, să alegem din gama Storcatoare de fructe, storcătorul potrivit pentru noi. Am văzut un model la un Magazin online, care se numeşte Hurom. E un storcător magic. Îşi trage magia de la un lac cu acelaşi nume, care are o poveste foarte frumoasă.

– O poveste! Nu pot să cred! Poţi să mi-o spui, îmi plac foarte mult poveştile!

– Da, puiule, vino aici lângă mine. Odată, demult, la celălalt capăt al lumii, trăia o fată pe nume Kaya. Kaya era o fată specială. Era o fată specială pentru că ştia să asculte şi să înţeleagă limbajul naturii. Iubea ploaia şi ştia să traducă tunetul norilor şi simfonia picăturilor căzute peste pământ. Îi plăcea să se plimbe desculţă prin iarbă, iar urma paşilor săi sătura vietăţile pământului. Vântul îi şoptea prin păr petale de flori şi soarele o aştepta dimineaţa să-i mângâie obrajii. Noaptea, luna îi stătea doică în geam şi îi veghea somnul. Kaya avea un dar minunat primit de la ursitoarele ei. Îi plăcea să scrie şi o făcea cu o uşurinţă, şi cu o profunzime ce uimea lumea. Tatăl ei era aşa de mândru de ea, încât ar fi vrut ca tot ceea ce scria Kaya, să le scrijelească undeva pe bolta cerească, astfel încât toate vieţuitoarele să le poată citi. Ar fi vrut ca toate rândurile ei să plutească prin aer iar versurile să facă fuioare şi să bată pământul în lung şi în lat. Dar ea nu vroia ca lumea să-i ştie gândurile, nu vroia ca toate frământările ei să fie văzute de oameni. Doar picăturile de ploaie ce îi cădeau pe foaia de hârtie şi luna doică ce îi stătea noaptea în geam, mai cunoşteau din scrierile ei. Kaya spunea că, nu vrea ca lumea să-i cunoască zbaterile şi să ştie cum este ea, pentru că toate ce le scria erau doar bucăţele rupte din sufletul ei. Îşi dorea să fie cunoscută doar atunci când va reuşi să scrie atât de profund, încât rândurile ei să mişte şi să schimbe lumea, să o facă mai bună!!! “Pot să te citez?”, a întrebat-o tatăl ei. “Da, poţi!”, a răspuns ea.

Într-o iarnă, Kaya s-a dus să patineze pe Lacul Hurom. Ea locuia într-o căsuţă frumoasă aşezată pe malul lacului. Învăţase de mică să patineze şi se ducea foarte des pe lac. Erau momentele ei de plăcere absolută, de libertate totală. În afara scrisului, nimic nu îi transmitea atâta plăcere. În iarna aceea, care marchează povestea noastră, Kaya patina atât de liniştită şi de liberă în gândurile ei, încât nu a observat o spărtură în gheaţă. Şi nenorocirea s-a petrecut. Kaya a căzut în apa îngheţată, şi puţin a lipsit să se întâmple o tragedie. Noroc că strigătele ei au fost auzite de oameni şi a fost salvată. A fost dusă pe braţe acasă şi nimeni nu ştia dacă va supravieţui accidentului.  A stat la pat bolnavă toată iarna. Când primăvara dădea semne de trezire, într-o noapte, tatăl ei a avut un vis ciudat. Un înger îi spunea că fiica lui se va face bine, şi că momentul vindecării se apropie. Cum se topea gheaţa, tatăl Kayei trebuia să ia câte o legumă şi câte un fruct din fiecare categorie existentă pe acele meleaguri, şi apoi să le arunce în Lacul Hurom. După care tatăl trebuia să aştepte şi să se roage.

La venirea primăverii, tatăl ei a făcut ceea ce îi spusese îngerul din somn. S-au adunat coruri întregi de îngeri şi au început să cânte. Pe măsură ce cântau, nori se strângeau deasupra lacului. Apoi un curcubeu a explodat din nori şi a plonjat în apa lacului. Din apă, fructele şi legumele au început să urce pe curcubeu, şi încet ele au ajuns până în nori. Norii au început să se schimbe la culoare, să devină din ce în ce mai închişi, iar muzica îngerilor a căpătat o nuanţă şi mai gravă. S-au născut tunetele şi fulgerele, iar ploaia a spălat tot aerul de deasupra lacului. Stropi mari de ploaie au bombardat lacul, iar apa a crescut inundând malurile. Toate vieţuitoarele s-au strâns în jurul lacului, urmărind curioase ciudatul fenomen. După trei zile şi trei nopţi de urgie, norii s-au descărcat şi au lăsat loc soarelui să zvânte pământul şi să încălzească apa noului lac.

Un înger i-a apărut din nou, în vis, tatălui Kayei şi i-a spus, ca timp de nouă zile, să o îmbăieze pe fată în apa Lacului Hurom. După cea de-a noua zi boala ei s-ar fi dus pentru totdeauna. Tatăl a urmat întocmai vorbele îngerului şi la sfârşitul timpului scurs Kaya şi-a revenit din boală. De atunci, se spune că oricine se îmbăiază în apa lacului va fi sănătos, plin de energie, de forţă. Iar numele de Hurom dăruieşte magie oricărui obiect ce îl poartă!

Povestea se termină aici, despre Kaya nu ştiu să-ţi spun ce a devenit în viaţă, probabil că a continuat să scrie şi să bucure natura cu darurile ei. Iar tu, draga mea Măriuca, dacă vrei să ajungi o mare campioană, trebuie să bei în fiecare zi sucurile de fructe făcute cu magicul storcător Hurom! Eşti de acord cu mine? Întorc capul spre ea. Măriuca mea respira regulat şi cu mânuţele aşezate sub capul ei drăgălaş dormea, un somn de îngeraş pe care, pentru nimic în lume nu i l-aş fi întrerupt. M-am aplecat spre ea, şi cu un zâmbet cât cerul, şi în ochi, şi pe faţă, mi-am aşezat gura pe obrăjiorul ei, în cel mai dulce mod părintesc!!!

Cum se trezeşte Măriuca, vom intra amândoi pe net, pe Marketonline, unicul magazin online de şapte stele. Vom face comandă de la categoria Storcatoare presare la rece pentru un storcător Hurom Slow Juicer. Hurom a patentat sistemul Slow Squeezing, un sistem inovator de stoarcere, prin presare la rece la viteză mică. Prin acest sistem eficient, cu Hurom se extrage de şase ori mai multe vitamine, şi de până la două ori mai mult suc decât în cazul tehnologiilor tradiţionale.

Cu magicul Hurom sănătatea se instalează la tine acasă!!!

 

O poveste scrisă pentru a doua etapă a SuperBlog 2013.

Sursa FOTO: www.marketonline.ro