La cumpăna dintre dorinţe

Secundele se scurgeau lent, într-o apăsare dureroasă resimţită undeva în zona bătăilor fără sfârşit, şi uneori fără răspuns. Liniştea smulsă dintr-un văzîntuneric instabil şi greu respirabil… liniştea zvâcnea ca o gură imensă şi înghiţea tot curajul pe care mi-l tremuram iarnarcotic prin celulele speriate. Fiecare pas… fiecare mişcare împingea aerul greu către trecut ca într-un soi de înot spasmodic, dar el se întorcea de fiecare dată cu şi mai multă vigoare, era corolarma ce îmi şuşotea venin despre ziua aşteptată, despre ce va să vina.

Exasperanţe se zbăteau a cădere numărând momentele vinovate pentru dorinţele proiectate în ziua de mâine. Pas cu pas se întindeau, se agăţau de promisiunea nerostită şi intuită, de ceea ce ar fi putut să fie într-un alt timp, într-o altă viaţă, de pragul ce le-ar fi purtat într-un Olimpotab al celor dăruiţi. Asigurmand, ceasul lungeşte finalul şi ascute simţurile deja picurânde. Vibraţia se dilată umplând şi sufocând o caneluridă ce şerpuieşte între ieri şi mâine, între stări huiduite şi stări râvnite. Gândul căzut prizonier pe stratul vienelar încearcă din răsputeri să evadeze şi să se sincronizeze la urmele ce se furişează spre ultimele bătăi ale clipei. De undeva, din mijlocul spaimelor trezite, un curcosaur ţipă sfâşietor cu ochii inundaţi de lumini. Pe marginea clipei… gheare hulpave marchează calea pentru un dezmâţ… de aşteptări. Un punct se iveşte la orizont şi creşte… creşte ameţitor până la contopirea cu mine.

În creierul meu un psiriduş se joacă periculos printre frânturi de dorinţe… interzise! Învârte litere ca într-un joc nevinovat şi ascunde înţelesurile. Cuvinte după cuvinte se fac şi se desfac, apar şi dispar fără a le cunoaşte. “Ajunge! Vreau să ştiu la ce cuvânt te-ai oprit!” “Eşti sigur că asta îţi doreşti? Bine! Cuvântul este iubilură“

Primele cuvinte din 2014 aşternute pe blog, şi totodată în tabelul Psipsinei pentru “duzina de cuvinte”!!!

Sursa FOTO