Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…
Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…
Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…
Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…
Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…
Îmi privesc palmele ciuruite de cuvinte căzătoare. Sunt șoapte scăpate în derivă și prinse tardiv…
View Comments
Stric tăcerea, dar nu pot să nu-ti spun cât de mult m-a impresionat textul tău- sfâșietor, dar atât de onest, de direct, fără perdeaua 'lumii normale'.
Îți mulțumesc pentru încurajare, Oana! Uneori îmi găsesc atât de greu cuvintele. E atât de dureros. Vin, plec, iar vin, scriu un cuvânt, poate două, apoi plec frustrat pentru că nu se leagă nimic. Parcă nu simt nimic. Și iar vin, iar încerc, nu mă regăsesc... Dar așa cum iese, nu știu cum iese, e despre mine, așa sunt eu.
Scrie-te. Când și cum vrei și poți. Când simți.
Scrii frumos! O să te citesc pe-ndelete.
Mulțumesc mult! Te aștept printre poveștile mele.
Vin! Cel mai sigur la sfârșitul săptămânii. Ai ceva... incitant, demn de rumegat.
Poveștile așteaptă.