Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
Trecuseră deja opt ani de la experiența similară. Retrăiam emoțiile de la finalul clasei a…
View Comments
Stric tăcerea, dar nu pot să nu-ti spun cât de mult m-a impresionat textul tău- sfâșietor, dar atât de onest, de direct, fără perdeaua 'lumii normale'.
Îți mulțumesc pentru încurajare, Oana! Uneori îmi găsesc atât de greu cuvintele. E atât de dureros. Vin, plec, iar vin, scriu un cuvânt, poate două, apoi plec frustrat pentru că nu se leagă nimic. Parcă nu simt nimic. Și iar vin, iar încerc, nu mă regăsesc... Dar așa cum iese, nu știu cum iese, e despre mine, așa sunt eu.
Scrie-te. Când și cum vrei și poți. Când simți.
Scrii frumos! O să te citesc pe-ndelete.
Mulțumesc mult! Te aștept printre poveștile mele.
Vin! Cel mai sigur la sfârșitul săptămânii. Ai ceva... incitant, demn de rumegat.
Poveștile așteaptă.