Corespondent de… vacanţă – Cheile Rudăriei

V-am povestit în articolul de ieri despre “vizita” făcută la Cascada Bigăr. La plecare, am ales un alt traseu de întoarcere. De obicei, dacă există variante alternative rezonabile, prefer să mă întorc pe un alt traseu. Astfel mă bucur deplin de orice drum străbătut, în plus, descopăr şi alte puncte interesante. Aşa am procedat şi în acest caz. Nu ne-am mai întors pe Reşiţa, ci am continuat drumul spre sud, spre Bozovici, trecând pe graniţa dintre două Parcuri Naţionale, Semenic-Cheile Caraşului respectiv Cheile Nerei-Beuşniţa. Am depăşit Bozovici, şi ţinta noastră următoare era localitatea Eftimie Murgu, şi complexul de Mori de Apă din Cheile Rudăriei.

Am trecut practic la aproximativ 20-25 km de Şopotu Nou, una din porţile de intrare în Cheile Nerei. Pentru cei ce iubesc muntele, Cheile Nerei e o adevărată legendă, reprezintă unul din cele mai sălbatice şi mai spectaculoase locuri din Carpaţii noştri.

Imediat după ieşirea din localitatea Eftimie Murgu încep Cheile Rudăriei. Acestea sunt situate în Munţii Almăjului, şi sunt declarate rezervaţie naturală. Pe lângă frumuseţea specifică unor chei: stâncării, grohotişuri etc, Cheile Rudăriei mai au ceva special, un complex mulinologic. Se găsesc peste douăzeci de Mori de Apă. Am bătut cu pasul câteva sute de metri din aceste chei, şi am vizitat două Mori de Apă. Am avut norocul ca una din ele, Moara Viloanea, să fie deschisă şi să o vedem la lucru, la măcinat de boabe de porumb.

După vizitarea Morilor de Apă, am continuat drumul spre Iablaniţa (Ia Blăniţa, vorba Kărluţei!), şi apoi spre nord, spre Caransebeş, cu destinaţie Glimboca. Acelaşi drum spectaculos, plin de serpentine, un decor tipic Banatului. Un amănunt ce nu poate fi neglijat, drumurile sunt foarte bune, ceea ce aduce şi un plus de confort la frumuseţea naturii.

Vă invit la poze:

Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa