Adolescenţi şi versuri

Începuse noul an şcolar de aproape două luni. Două luni în care îşi cărase singură în spate neadaptarea şi tristeţea zilnică. Nu reuşise să îşi facă prietene printre noii colegi de clasă. În bancă stătea singură. În prima zi de şcoală diriginta o aşezase cu un băiat. Nu a stat cu ea în bancă decât o săptămână după care s-a mutat. Mai bine! Oricum nu prea îşi vorbeau. În ore încerca să se concentreze la materia predată, iar pauzele îi erau ca nişte scurte pedepse. Nu putea rămâne în bancă, nu avea stare. Se plimba ca o umbră pe culoarul din faţa clasei. Chiar părea că este o umbră rătăcită. De multe ori îi auzise pe băieţi şuşotind ceva despre ea şi aruncându-i în spate priviri dispreţuitoare.

Până în primăvara acestui an totul fusese normal. Avea grupul ei de fete… şi prieteni. În viaţa ei exista un băiat de care era îndrăgostită. Juca handbal în echipa liceului şi devenise chiar o mică vedetă locală. Nu rata nicio întâlnire a cenaclului literar. Iubea poezia cu toată dăruirea unui suflet frumos de adolescent. Încerca să aşeze în rime trăiri şi poveşti de licean. Era de mirare cum o sportivă redutabilă ca ea, ce perfora porţile adversarilor, îşi hrănea sufletul cu atâta poezie.

Dintr-o dată toată viaţa ei s-a schimbat cu 180 de grade. Într-o seară de aprilie, la cină, tatăl i-a anunţat că spre sfârşitul lunii iunie se vor muta în alt oraş, un oraş frumos de munte. Trebuie să fie la noul loc de muncă începând cu 1 iulie. În consecinţă, va începe noul an şcolar într-un oraş nou, într-un liceu nou, cu un colectiv nou. Va trebui să lase în urmă toată viaţa de până acum.

Zilele până la sfârşitul primăverii le-a numărat cu ochii trişti şi cu file de calendar căzute în suflet precum frunzele din toamna noului an şcolar. Poezia i-a devenit din ce în ce mai mohorâtă iar rimele împiedicate s-au pierdut prin ghemotoace de hârtie aruncate la gunoi. Amintirea ultimei zile de şcoală s-a rătăcit undeva în adâcul sufletului şi a lăsat-o acolo pierdută. Vacanţa de vară a venit cu un şuierat de tren deraiat şi abandonat.

Odată cu vara au apărut şi primele puncte negre. Apoi faţa ei s-a umplut de coşuri. Oglinda a ajuns cel mai detestat obiect din casă, iar propria cameră un soi de temniţă acceptată. Doar lectura a ajutat-o să treacă peste această perioadă, peste propria însingurare. Vara s-a scurs în tăceri, iar noul oraş nu a reuşit să o scoată din lumea în care se izolase.

De aproape două luni începuse noul an şcolar. Pe scaunul din stânga, lângă geam, stătea ea. Uneori privirile îi rătăceau pe geam, priviri dezorientate ce parcă îşi căutau un sprijin cât de mic. Scaunul din dreapta era la fel de gol şi de absent. Formau un cuplu în care ea era greu de recunoscut. Nu ştiai cine este mai absent, ea sau scaunul gol din dreapta. Atunci el s-a apropiat de bancă şi s-a aşezat pe scaunul gol din dreapta.

– Vreau să stau cu tine în bancă. Am vorbit cu diriga şi este de acord. Tu eşti de acord?… îi spune el.

– De ce ai vrea să stai cu mine în bancă?… ochii ei se aruncă adânc în ochii lui parcă cerând ajutorul.

– Pentru că ştiu prin ce treci şi vreau să te ajut. Acum un an sora mea a avut şi ea aceleaşi probleme. Nu i-a fost deloc uşor şi fără un ajutor din afară nu ar fi reuşit să treacă peste acea perioadă. Eu şi cu Farmec te vom ajuta. Îţi recomand să foloseşti aceleaşi produse pe care le-a folosit şi sora mea. E vorba de Gama Gerovital Plant Stop Acnee. Au o eficacitate antiacneică foarte ridicată şi te scapă de probleme în doar 4 săptămâni.

De undeva din sala de clasă o voce răutăciosă a comentat urât despre cei doi. El s-a aplecat cu un gest cald şi i-a murmurat ceva la ureche.

– Îţi mulţumesc pentru propunerea ta. Chiar am nevoie de ajutorul tău… şi ochii încă îi sclipeau uimiţi de gestul şi de vorbele lui.

Începând din acea zi chipul ei a început să se însenineze puţin câte puţin. A urmat exact tratamentul propus de Farmec prin produsul său dedicat înlăturării acneei. În fiecare dimineaţă şi seară ea îşi spăla tenul cu Gelul Spumant Antibacterian. Apoi aplica Fluidul Antiseptic Purificator şi Crema Sebo-reglatoare Purificatoare. Seara folosea Crema Ultra-activă pe zonele cu cicatrici şi acnee. Cu fiecare zi ce trecea pielea ei îşi recăpăta sănătatea şi prospeţimea, iar chipul ei devenea din ce în ce mai luminos.

Venise vacanţa de iarnă iar sărbătorile băteau la uşă. Ningea cu sentimente şi zăpada se aşternuse a declaraţie de dragoste. Doi adolescenţi se plimbau ţinându-se de mână pe sub cerul inundat de bucurie. Plimbarea lor semăna cu un vals printre fulgii de nea. Pe chipul ei a tremurat o uşoară umbră apoi ochii i s-au luminat. Şi-a adus aminte de vorbele urâte pe care i le spusese unul din colegi atunci când el venise să stea cu ea în bancă. Atunci el s-a aplecat la urechea ei şi i-a şoptit un vers de Bacovia: “Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,…”. Au fost cele mai frumoase cuvinte pe care putea să i le spună cineva în acele momente. Cu sufletul plin de bucurie, cu faţa radiind de strălucire, ea s-a aruncat în zăpadă şi s-a rostogolit ca într-un joc de copil. Apoi, cu faţa în sus, a lăsat fulgii de nea să îi dezmierde buzele. El s-a aşezat pe zăpadă lângă ea şi ochii îi erau plini de întrebări. Dintr-o dată ochii lui s-au întunecat de ochii ei şi între buzele lor s-au născut versuri de iubire:

“Să învăţăm să conjugăm iubirea
Chiar şi-n limbajul fulgilor de nea,
Tu iei un fulg pe buze, eu iau un fulg pe buze
Şi-apoi ne sărutăm iubita mea!”

 

 

Articol scris pentru etapa 15 a SuperBlog 2013.

Sursa FOTO: www.farmec.ro