Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…
Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…
Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…
Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…
Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…
View Comments
Din rubinul inimii tale
ai scos un rubin fin,
mult mai mare.
Felicitări!
Îţi mulţimesc, Maria.
Din suflete ca ale tale se nasc rubine scanteietoare.
Îţi mulţumesc, Dor. Se vor stinge vreodată aceste rubine?
Păcat că ai ajuns cu postarea după ora închiderii :)
Oricum, mie îmi pare bine că ai scris-o. Chiar și cu întîrziere.
Nu-i nimic. Aştept să-mi deschidă Irealia porţile. Rubinele mele îi bat la poarta tabelului!
Mulţumesc.
Frumos acrostih! La mai multe!
Mulţumesc, Radu.
Știi, ai stat la poartă pentru ca eu să umplu niște suflete doritoare de alte lumi. Ce l-am mai umplut pe-al meu, însă...
E plin de stele-n jur... vorba ta!
Mulțumesc frumos pentru text, mi se potrivește mănușă acum. De rubin. :)
Mă bucur că am adus ceva... steluţe, rubine... la poarta ta! :)
O poezie plină de sensibilitate care stârnește ecouri tulburătoare în orice suflet. Cine oare n-a simțit și emoții interzise? Sau, mai bine zis, mai ales interzise?!
:) Doar suntem oameni! Îţi mulţumesc, Daniela.