Pentru mult timp această operațiune de-a extragerea nu mi-a fost deloc pe plac. Au fost ani când am așteptat cu destulă indiferență momentul. Preferam să trec peste eveniment rapid și discret. Nu așteptam niciun fel de plăcere. Nu simțeam nimic special. Apoi, de la un moment dat, m-am deschis și am început să mă joc. De când gesturile au învățat să se scrie în rânduri, de când pașii au învățat să se numere pe alei, bila nu mi-a mai fost atât de indiferentă. Chiar dacă e doar o joacă nevinovată în care îmi închipui zeci și zeci de scenarii. Cu multe bile, cu atingeri febrile în căutarea destinului, cu vibrații așteptate. Și cu extragerea celei care aduce împlinirea. Dar, nimic din toate acestea. Se întâmplă doar o dată pe an. Se întâmplă cu o singură bilă. Iar anul acesta este despre bila cu numărul 58.