Vineri seara primesc un telefon de la Vali: „Mergi la munte? Hai să le ducem pe astea mici la o cabană în Bucegi!„. Cum aud vorbindu-se de munte, imediat în creieraşul meu sinapsele încep să se încingă, şi se declanşează tot felul de reacţii chimice. Sunt reacţii chimice aidoma celor declanşate la auzul sau vederea  cuiva drag. Mi-e drag muntele şi mă atrage „fără putinţă de scăpare”. „Sigur că mergem!„. Astfel, sâmbătă am dat o fugă pe la munte, aşa de încălzire. O tură scurtă, scurtă, de o zi. O plimbare relaxantă, de la Gura Diham până la Poiana Izvoarelor.