Avea drumul ei bine cunoscut. Fusese stabilit cu mult timp înainte şi nu avea de gând să se abată de la ceea ce îi fusese dat. Îşi luase bucata de lemn în spinare, îşi protejase ochii cu povara demnităţii, îşi zăvorâse un colţişor din suflet, un colţişor unde îşi promisese să nu mai intre niciodată şi o pornise pe drumul fără sfârşit. Parcurgea acest drum cu hotărârea şi resemnarea unui osândit ce îşi acceptase soarta. Nu o mişcau din drumul ei nicio şoaptă a naturii, nicio adiere de vânt, nici măcar fulgerele furtunilor sufleteşti.
Mă plimbam prin port de câteva zile în şir. Le pierdusem numărul în izbiturile valurilor ce încercau să înghită digul şi să se reverse peste gândurile mele. Păşeam ca un somnambul printre sunete. Paşii mi se mişcau şovăitori printre rafalele de respiraţie, se învârteau în cerc ca într-un ticăit de orologiu, cu mişcări sacadate, cu opriri lungi şi dese pe fiecare notă descoperită, pe fiecare notă ce îmi răspundea în suflet. Poposeam cât un ecou al propriilor gânduri apoi călcam mai departe cu aceeaşi teamă că fiecare notă părăsită îmi va exploda sub paşi şi voi rămâne infirm de cuvinte, cu resturi de înţelesuri pătrunzându-mi în carne şi otrăvindu-mi durerea.
Poezia „Dincolo de cuvinte”
Poezia „Glaciară”
Poezia „Jumătăţi de vieţi”
Poezia „Eclipsa de gânduri”
Poezia „Ziua Trandafirului”
Poezia „Ziduri”
Poezia „Şoapte”
„Ascuţitor” – Gând din cuvânt
Ascuţitor
M-am furişat vinovat
printre gândurile tale,
căutând un drum
închipuit.
M-ai lăsat
să pătrund adânc,
trecând pe lângă
semne schimbate şi
m-ai rătăcit
între gesturi,
între priviri.
Mă învârt trist
prin cotloanele
indiferenţei tale,
prizonier înşelat
de propriile himere.
Lasă-mă să ajung
pe retină, să-ţi văd
sufletul pustiu!
Sau, mai bine,
trimite-mi un gând
ascuţitor…
Sursa Foto