Tag

descântec

Browsing

Îmi vizualizam mișcările pașilor. Mă jucam. Eram conștient că mă abandonam cu atâta plăcere în propria joacă. Cu raze de soare încălzindu-mi mișcările. Și cu gesturi stângace ascunse printre cuvinte. Mă jucam pe parchetul sălii. Ce strălucea în ferestrele largi și luminoase. Mă oprisem încurcat într-un colț. Într-un colț în care indiferența aluneca printre rânduri. Neștiut. Neinteresat. Pași singuri și stingheri în joacă. Învățam să jonglez cu propriile-mi cuvinte. Și imaginile create din înțelesul lor survolau sala și se amestecau în ritmul silabelor. Silabe sincronizate în tempouri neregulate provocând Tangouri să se nască în Povestiri din Desinence.

 

Prezentul. Ce este prezentul? Este o clipă pierdută cândva şi regăsită într-un ocean de incertitudine. Este destin uneori furişat discret înspre noi, alteori venind brutal şi răsturnând aşteptări. Este născător de speranţe târzii sau gropar de virtuţi nedescoperite. Este povară pentru momente încremenite în tăceri fără rost. Este o cărare efemeră între nevoi şi dorinţe, ce se topeşte grotesc şi lasă un gol interzis. Prezentul poate fi şi un vers abstract într-o poezie cântată pe voci de descântec. Vă invit să citiţi poezia „Prezent” scrisă de Karla Manea.

Translate »