Autor: Liliana

În urma articolului meu “Sunt nepoata unui deţinut politic” publicat pe acest Blog, Adrian mi-a propus să continui pe această temă.

M-am gândit mult şi în cele din urmă mi-am spus că, având în vedere ce au trăit bunicii noştri şi indirect părinţii noştri, noi avem obligaţia să scoatem la lumină crâmpeiele de istorie, trăite de familiile noastre. Scopul este ca generaţiile tinere să cunoască adevărul despre această istorie recentă, pentru ca astfel de momente să nu se mai repete.

Pentru ce au fost arestaţi aceşti oameni?

PCRUna dintre întrebările care se puneau frecvent în interogatoriile martorilor era: “Ce cunoasteţi Dvs. în legatură cu manifestarile duşmănoase la adresa regimului actual al susnumitului?”

Înainte de a continua este nevoie de o mică precizare. “Susnumitul” făcea parte din categoria micilor proprietari de pământ, numiţi chiaburi de către autorităţile bolşevice, şi nu din vreo “aristocraţie” locală. Chiaburii erau ţărani înstăriţi, care prin munca lor, prin truda lor au reuşit să agonisească pământ.

Să vedem ce însemna manifestări duşmănoase, manifestări care te duceau în puşcărie şi lăsau familia fără nici un sprijin, ba mai mult decât atât, toate bunurile familiei fiind confiscate. Citez din dosar:

“Numitul se manifesta dusmanos la adresa regimului actual, aratand ca o sa fie greu de lume, ca au mai fost partide dar ca Partidul Comunist nu a mai fost niciunul, ca acestia (comunistii) iau tot de la oameni lasandu-i goi si flamanzi. De asemenea, acesta propovaduia dorinta schimbarii regimului, aratand ca acesta nu o sa dureze cat lumea si o sa se schimbe si astea cum s-au schimbat si altele. Privind colectivizarea agriculturii numitul arata ca o sa fie greu de lume daca se va trece in colectiv intrucat nimeni nu o sa mai fie stapan pe lucrurile lui, indemnandu-ne totodata sa nu ne inscriem in colectiv. Astfel spunea ca acest lucru sa fie facut de toti nu numai de dansul, ca nu are ce sa ne faca.”

Când şi cum au început problemele? La dosar există o dare de seamă făcută de un plutonier major de miliţie, acesta având misiunea de a supraveghea tot ceea ce se întâmplă în comună. În 12 iulie 1950 miliţianul constată în cercetarea “ariilor” că trei din cele patru batoze “stau şi nu lucrează”, pentru faptul că nu au ce treiera. Cercetând “amănunţit” din ce cauză batozele nu au materie primă, miliţianul constată că, “chiaburii din această comună duc o acţiune organizată, în scopul de a nu treera cu batozele, acţiune care se verifică prin următoarele stări de fapt:”

– “absolut toţi locuitorii şi-au făcut armane (n.a. loc special amenajat unde se treieră cereale) în curţile lor, unde doresc a treera, în scop de sustrage mai uşor sămânţa şi a nu preda cotele la colectare;”

– “nici până în prezent nu au început căratul la arii ci dimpotrivă, pentru a avea motive şi de la această sustragere, se duc şi cară pietriş, cărămidă, nisip şi apă la Construcţiile S.M.T.-ului local, de unde câştigă bani frumoşi”.

– “această acţiune a chiaburilor din comuna respectivă, a mai profitat şi de faptul că nu s-a procedat la o organizare planificată a treerişului, deoarece colectivele sau cetele ce urmau să înceapă treeratul nu erau organizate, fiecare cum treera, pleca acasă, lăsând pe restul în lipsă de braţe, batoza fiind nevoită să oprească lucrul, fapt care le-a permis chiaburilor să afirme că cu astfel de treerat o să-i apuce şi iarna şi că mai bine ar fi să se apuce să treere cu armanul…”

În urma investigaţii făcute şi a informaţiilor culese, miliţianul a “reuşit să identifice clica de chiaburi ce influeţează starea de spirit a locuitorilor în această comună”. Şi îi menţionează în raportul său:

– “Chiaburul (nume) întâlnind pe ţăranul sărac (nume) cărând la arie, i-a spus că de ce cară că e sărac şi tocmai pentru aceasta el trebuie să treere cu armanul ca să-i rămână lui sămânţa să nu io ea Statul şi că să nu mai care că în curând vor veni americanii. Respectivul se găsea deja la miliţie reţinut pentru cercetări.”

– “Chiaburii (nume) (n.a. urmează numele a şase persoane, printre care şi “susnumitul”) se duc la cârciumă şi beau rachiu cu alţi chiaburi, mijlocaşi şi chiar cumetrii de ai lor, şi lansează diferite zvonuri… în afară de asta mai aţâţă şi tăranii săraci contra autorităţilor… la un moment dat au trimis pe ţăranul sărac (nume) căruia-i dăduseră să bea mai întâi, să bată pe vicele preşedinte, pe motiv că acesta nu-i dă pânză de la  Cooperativă.”

– “Un alt fapt ce dă posibilitatea lansării zvonurilor alarmiste în comună, este că învăţătorul şi preotul achiziţionează cantităţi mari de gaz şi petrol, pe care-l cumpără de la Cooperativă, gest care îngrijorează pe unii locuitori, gândindu-se la vremuri de război.”

În finalul acestui raport miliţianul face câteva propuneri ce sunt menite a descuraja “acţiunile” chiaburilor. Una dintre ele se referă la interzicerea vânzării în cârciumă a băuturilor alcoolice pe perioada treieratului, “pe care chiaburii le folosesc ca mijloc de convertirea tăranilor săraci, agitându-i împotriva regimului”.

Acest raport, dare de seamă, scris la 12 iulie 1950 de un plutonier major de miliţie, este documentul ce a pus în mişcare întregul mecanism bolşevic ce a dus la arestarea, incriminarea şi condamnarea unor oameni nevinovaţi.

va urma…

 

 

Sursa Foto


Articole asemănătoare:


13 Comments

  1. Ce s-ar putea comenta la astfel de fapte?
    Știu că așa s-au petrecut lucrurile, căci am avut și eu de unde afla, în mod direct, de la cei din fmilia mea!

    • Buna seara Mugur,

      Important este sa povestim celor mai mici decat noi ceea ce s-a intamplat pentru ca nimic din acele momente sa nu se mai repete.

      Lili

      • Bună seara, Liliana!
        Să știi că am povestit nu numai copiilor mei, ci și celor din jur care au dorit să asculte! Și încă mai povestesc!

  2. Din pacate asa este. Au suferit cumplit multi oameni nevinovati…

    • Buna seara Dor,

      Din pacate, foarte usor lucrurile pot scapa de sub control iar diferenta intre @ manifestari dusmanoase @ si ani de puscarie, confiscarea averii si efecte auspra tuturor din familie chiar si dupa zeci de ani, este foarte mica.

      Lili

  3. Din păcate astfel de lucruri s-au petrecut şi se petrec peste tot în lume! Cred că este înscris în materialul genetic al omenirii!
    Ceva gen noţiunea de” foc în prerie”

    • Buna seara Radu,

      Asa este. Ai dreptate, dar parca iti dorecti sa nu ti se intample tie si sa le citesti in cartile de istorie.

      Daca suntem mai atenti la educatia copiilor nostrii poate focul din preerie va arde mai mocnit si din cand in cand se va ma stinge sub forta dragostei.

      Lili
      Lili

  4. Și bunica mea, tot o chiaburoaică din asta fără rușine, la fel mi-a povestit că s-au întâmplat lucrurile.
    Pe deasupra, bunica mea exploata proletarul fiindcă deținea o cârciumă și un magazin iar angajații cu simbrie se numeau, carevasăzică, proletari. Probabil că prin consecință bunica o fi fost ceva capitalistă imperialistă etc, etc. Nu reproduc aici invectivele practicate de comuniști.

    • Buna seara Mitzaa,

      Ma bucur ca nu a trecut foarte mult timp de la evenimentele din decembrie iar bunicii nostril au apucat sa ne povesteasca personal sau prin parintii nostrii. Parintii mei nu au avut curaj sa – mi povesteaca nimic din acele momente pana in Decembrie 1989.

      Ba chiar imi amintesc si acum cand eram la scoala si recitam cu mare patos poezia dedicata conducatorului iubit cu ocazia zilei de nastere – Venea cu Oltul al vale. Asta imi mai amintesc si acum.

      Lili

  5. Mulţumesc pentru comentarii. Liliana va răspunde la comentariile articolului ei.

    • Buna Adi,

      Multumesc,

      Dupa servici, program administrativ in casa, cu copii in parc la rampe, pana la urma am aparat.

      Lili

  6. …am prieteni mulţi în zona Făgăraşului, unde se ştie cât de vânaţi au fost oamenii, prin munţi, pentru mult mai puţin decât s-a scris mai sus, sau mult mai mult, dar în primul rând pentru că s-au opus colectivizării. Bătrânii satelor au poveşti de groază. Şi dacă nu îşi amintesc unde şi-au pus ochelarii, ei bine, amănuntele care le-au destrămat familiile au rămas vii. Prietenii mei buni au făcut un fel de şezătoare, ei fiind braşoveni mutaţi la sat, profesori ca profesie, şi au adus copii pe care să îi înveţe pictatul icoanelor pe sticlă şi multe altele. Acolo vin şi aceşti bunici ce povestesc totul ca lumea să ştie şi să nu uite. Mulţumesc pentru acest articol. Mi-l amintesc şi pe primul. Aştept urmarea.

    • Cu acordul Lilianei voi continua să postez frânturi din acele vremuri grele. Vremuri pe care nu trebuie să le uităm niciodată!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »