Sunt un tânăr de 25 de ani. Am împlinit această vârstă acum câteva luni. O vârstă foarte importantă pentru lumea în care trăim. Este momentul considerat propice pentru întemeierea unei familii. Societatea noastră te consideră suficient de “educat” pentru a respecta regulile ei, regulile noului statut. Totul este foarte bine pus la punct. Fiecare tânăr trebuie să îşi găsească perechea compatibilă şi împreună să se integreze perfect în societate. Alegerea se face foarte uşor, nici nu trebuie să îţi baţi capul prea mult. Cunoşti o fată, o placi, te place, şi apoi urmează testul. Lucrurile se lămuresc foarte repede!

reeijaViaţa mea a decurs normal şi foarte liniştit până acum câteva săptămâni. Eram produsul perfect, gata pregătit pentru integrare. Fără întrebări, fără necunoscute. Restul senzaţiilor pe care aş fi putut să le simt erau bine îngropate în educaţia primită. Şi totul s-a schimbat dintr-odată. Într-un depozit al familiei mele, în care zac uitate şi prăfuite cutii, am descoperit mai multe jurnale de amintiri, scrisori, tot felul de însemnări ale străbunicilor mei. Curiozitatea m-a făcut să le răsfoiesc şi am descoperit o lume uluitoare, nebănuită. O lume atât de neştiută de generaţiile noastre, atât de departe şi atât de frumoasă.

Scrisorile erau adevărate declaraţii de dragoste. Un flux de sentimente ce se scurgea în permanenţă între doi oameni, în ambele sensuri. Doi oameni care s-au cunoscut într-un moment al vieţii lor, doi oameni care s-au plăcut şi, şi-au acordat şansa de a se cunoaşte. Şi-au lăsat inimile să dialogheze, şi-au lăsat sufletele să se dueleze într-un dans al cunoaşterii, şi-au lăsat privirile să pătrundă dincolo de aparenţe şi să cunoască frumuseţea celuilalt. Rândurile lor exprimau atâtea stări, atâtea sentimente. Toate erau gravate cu un fir special. Singurătate, dor, nelinişte, neîncredere, aşteptare, căutare, iubire, dezamăgire, despărţire, alegere. În primul rând alegere. Totul se întâmpla din dorinţa şi din alegerea lor. Erau singurii care luau decizii, singuri îşi făureau propriul destin.

Toate aceste rânduri citite, toate aceste gânduri găsite peste timp, mi-au dezvăluit o lume desăvârşită în imperfecţiunea ei. De fapt, o imperfecţiune declarată de lumea din care fac parte. Lumea mea, e o lume pe care acum o văd cu alţi ochi. O lume atât de tristă! O lume căreia nu îi mai aparţin, nu pot şi nu vreau să îi mai aparţin. Acum mai mult ca niciodată, mă simt ca o rotiţă neştiută, nesemnificativă, într-un mare mecanism fără suflet, fără sentimente. Prefer de o mie de ori durerea, dezamăgirea, aşteptarea şi tot registrul de senzaţii ce însoţesc o viaţă liberă. Libertatea! Ce dulce sună acest cuvânt pe care societatea noastră perfectă la scos din vocabular!

Mâine dimineaţă sunt convocat la sediul Reeija din comunitatea noastră. Acolo ar trebui să mă întâlnesc cu o nouă aleasă şi apoi să fim testaţi. Corporaţia a creat un model de geantă supersofisticată, un model unisex, valabil pentru toată lumea. Este de datoria noastră să purtăm în permanenţă cu noi această geantă, şi ea are rolul de a ne proteja de influenţe negative. La sediul Corporaţiei Reeija, o geantă de dimensiuni mari ne aşteaptă să ne traseze destinul. Şi eu, şi ea, trebuie să punem un obiect personal în această geantă uriaşă. Geanta va studia amprentele şi toate “urmele” noastre impregnate în obiectele personale, şi după un interval scurt de timp va hotărâ dacă noi doi suntem compatibili, dacă suntem făcuţi să fim împreună, un cuplu fals în această lume tristă. Un mecanism, o geantă, o Reeija Peţitoarea are dreptul să ne hotărască viitorul.

CarlaMi s-a întâmplat deja de câteva ori acest umilitor târg şi nu mai am de gând să merg. Nu am cunoştinţă de vreun semen de-al meu care a refuzat acest test. Şi nu ştiu ce se va întâmpla cu mine. Îmi asum orice risc. Nu vreau decât să simt şi să trăiesc momentele pe care le-am descoperit în scrisorile cele vechi… Un bărbat cunoaşte simplu şi întâmplător o femeie. Se îndrăgosteşte de ea. O curtează. Îi spune în fiecare zi cât de importantă este ea, îşi deschide sufletul şi dacă i se va răspunde cu aceleaşi sentimente, amândoi îşi vor forma propria lor lume, propriul lor univers.

În lumea spre care tânjesc, oamenii care se iubesc obişnuiesc să îşi facă cadouri de suflet. Într-o astfel de lume, Reeija nu este o Corporaţie ci un magazin ce comercializează genţi de damă, genţi de piele superbe, pe care orice bărbat îşi doreşte să le facă cadou femeii iubite.

Indiferent ce mi se va întâmpla, voi visa întotdeauna la femeia iubită şi la o geantă frumoasă de piele Reeija pe care să i-o fac cadou. Cine are nevoie de o Reeija Peţitoarea?

 

Poveste scrisă pentru a şaptea etapă a SuperBlog 2013.

Sursa FOTO: reeija.ro

 

 

10 Comments

      • Sigur ca mi-au placut… dar sper sa nu fii vreun Jules Verne si sa se adevereasca ce scrii tu aici 🙂

        • Nu sunt vreun Jules Verne, dar societatea spre aşa ceva va tinde! Mulţumesc, Dor! 🙂

  1. Prefer geanta mea în care îndes de toate. Pețitoare nu-mi place. Dar felul în care ai istorisit povestea, da. 🙂

  2. Ar fi atat de trist daca petitoarea ta chiar ar exista! Cred ca as fi prima care s-ar revolta si care ar refuza sa se lase manipulata. 🙂 Altfel, frumoasa poveste ai imaginat!

    • Da, la Libertate reacţionăm cel mai frumos. Libertatea de a alege…
      Îţi mulţumesc, Vienela!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »