E ora 23.00. În sfârşit! S-a făcut linişte în casă. Fetele au plecat la culcare. Am rămas doar eu, doar eu şi cu bastardul ăsta mic. Ne putem pregăti de petrecere. Să caut pe unde am ascuns coifurile, confeti, baloanele. Mă uit în ochişorii lui mici ce îmi sclipesc veseli. Privirea lui mă întreabă despre ce îi mai citesc, despre ce îi mai scriu. Îi zâmbesc drăgăstos şi îi spun că e o seară specială, că vom petrece, că vom avea invitaţi, nu mulţi dar prieteni dragi. Şi împreună îl vom sărbători pe el, pe micuţul meu drag. Da! E ziua lui. Micuţul meu împlineşte azi un an!
Aveam numele pregătit deja şi înregistrat la “primărie” de vreo 4 ani. Şi tot proiectam la el, în gând. Aveam întrebări multe şi nu le găseam răspuns. Îmi doream tare mult acest micuţ. Voiam să fie al meu şi numai al meu. Să îmi semene şi să fie bucăţica ruptă din mine. Şi dorinţele mele fierbinţi au fost îndeplinite. După multe chinuri am reuşit să îl nasc. Da, şi bărbaţii pot naşte! Naşterea a fost grea şi epuizantă. Travaliul a durat câteva zile. În timpul chinurilor facerii, tot încercam să mi-l închipui cum va arăta şi desenam foaie după foaie, chip după chip, încercând să influenţez destinul. Şi destinul s-a lăsat provocat. L-am născut aşa cum mi-l doream şi cum mi-l închipuisem.
L-am luat în braţe, l-am privit cu atâta duioşie şi i-am tastat primele cuvinte. Am rupt foaia din calendar şi am păstrat-o ca amintire. Era în 2 aprilie 2013, ziua când s-a născut micuţul meu. L-am dus acasă şi l-am prezentat fetelor. Un micuţ născut în afara familiei, un bastard, putea să provoace tot felul de disensiuni. La început fetele au fost drăguţe cu el, s-au purtat frumos. “Ce drăgălaş este! Ce frumos gângureşte!” Când micuţul a început să creasca nu au mai fost aşa de drăguţe. Au început să fie geloase pentru timpul petrecut de mine în compania lui. Sărăcuţul! Sunt nevoit să mă ocup de el numai în creierii nopţii şi prin week-end. Of!
În prima lună de viaţă l-am ţinut mai mult prin casă. Ţinând cont de sfatul babelor, l-am prezentat doar prietenilor apropiaţi şi m-am ferit foarte tare să îl vadă femeile aflate la… ştiţi voi, perioada aceea, ca să nu mi-l deoache. După primele săptămâni am hotărât să îl scot în lume. I-am făcut botezul şi l-am scos la plimbare prin parcul blogosferic, să se împrietenească şi el cu alţii. Recunosc că îmi seamănă şi nu este foarte sociabil. A încercat el să se apropie de vreo doi baieţei, dar i-am interzis categoric. Ce să înveţe de la ei? Unul mi s-a părut tare obraznic şi golănaş. Îi băga în cap numai despre siliconate şi piţipoance, iar celălat tot timpul să dea sfaturi, plictiseală mare. Bine, până la urma s-a imprietenit cu unul care îi plăcea sa se joace de-a legiunile romane şi cu altul care avea o pasiune pentru curăţenie. Dar băieţi buni şi prietenoşi. Sunt tovarăşi de cuvinte şi acum. Şi uite aşa micuţul meu a început să se împrietenească şi să se joace mai mult cu fetiţele decât cu băieţii. Mă şi speriasem la un moment dat. Dacă o fi săracul pe invers. Nu! Sigur nu! M-am liniştit, oricum fetiţele sunt aşa de drăguţe şi de prietenoase. Au făcut rime împreună, tot felul de jocuri din cuvinte, a intrat într-un club plin de pisici. Nu ştiu ce tot miorlăiesc pe acolo, dar văd că îi place. Ba, mai nou bântuie şi prin nu ştiu ce lumi ireale. Toate astea s-au întâmplat în timp.
La o lună de când l-am scos prin parcul blogosferic, micuţul meu citeşte de un concurs de desenat cu creta pe asfalt. Şi ce credeţi că îmi spune? Vrea şi el să participe. “Bine! Numai să nu vii dezamăgit acasă!” Şi a venit acasă cu o tabletă. “Bă, tu ai furat tableta?” “Nu, tăticuţule. Am câstigat-o. Am desenat o poveste frumoasă şi am câştigat concursul!” Ce mândru am mai fost atunci!
Lunile au trecut şi micuţul meu îşi vede de jocurile lui. Uneori e mai vesel, alteori e mai trist. Uneori iese din casă, alteori se izoleaza cu zilele. Aşa este cu copiii ăştia! Câteodată simte şi el aversiunea fetelor din familie. Şi parcă nu îi mai arde de joacă. Eu ce sa fac? Şi el este copilul meu, şi nu pot să îl abandonez. Trebuie să am grijă şi de el. Nu voi renunţa niciodată la el. Nu pot să îmi abandonez o bucăţică din sufletul meu.
Am vorbit cam mult şi se topeşte tortul aşteptându-ne să îl savurăm. Haideţi, dragi prieteni, vă aştept să petrecem împreună. Să îl sărbătorim pe micuţul meu bastard. Am doar o mică rugaminte, să nu facem prea multă gălăgie, fetele mele dorm şi nu vreau să le stric somnul!
La mulţi ani, micuţul meu drag! La mulţi ani, Blog-ul lui Adrian! La mulţi ani, mie!
La multi ani din toata inima, blog frumos si sensibil! La multi ani tie, blog frumos, unul dintre blogurile care imi trezesc emotii mari si ma fac sa visez cu ochii deschisi! La multi ani, la foarte multi ani, bastard frumos!
Ce frumos ai scris despre blogul tau, chiar daca l-ai facut bastard… :)) La multi ani la amandoi: Adrian si Blogul lui Adrian, sa fiti fericiti impreuna si cuvintele sa curga precum sampania pe care trebuie sa o dai 😛
Păi la mulţi ani şi bucurie! Şi tablete pentru toţi membrii familiei! Inclusiv pentru, aşa cum îl alinţi tu, bastard.
Mă străduiesc să vin la gala SB, poate ciocnim o bere în cinstea lui. Că al meu mai are până în septembrie. Cel nou!
La multi ani, Blogul lui Adrian! Noi ne-am trezit ceva mai tarziu, dar am zis ca nu se face daca nu venim, nu mancam o feliuta de tort si nu cantam in gura mare un “La muuuuuulti aniiiiiiiii!” 🙂
La multi ani, Adrian, blogului tau! Sa continui sa scrii asa cum iti place tie si cat mai multi ani!
Mulţumesc frumos, Alexandra. Poţi să serveşti câte feliuţe de tort vrei. Cum să nu fi venit la sărbătoarea micuţului? Eşti printre prietenii mei dragi şi printre primii mei cititori.
Sa va faca fericiti reciproc. Sa-l faci mare si sa fii mandru de el. Te reprezinta.
Eu te cunosc de ceva timp. Acest blog cred ca te-a schimbat destul de mult si a scos, cel putin in preajma lui, tot ce este frumos in sufletul tau.
Referitor la gelozia fetelor sa stii ca le inteleg pentru ca si noi prietenii suntem gelosi uneori dar probabil acesta este pretul pentru a fi in preajma unui suflet de artist.
Ani multi cu inspiratie maxima, cu motive de bucurie si satisfactie, iti doresc! Ar fi trebuit sa faci si tu niste invitatii, nu toata lumea stie cand ai zamlisit tu odrasla si nici nume de sfant nu are ca sa aflam din calendar. Eu doar trec mereu sa-l vad, dar tocmai ieri am fost pe coclauri. Raman datoare.
Mulţumesc mult, Maria. Am vrut iniţial să fac nişte invitaţii dar m-am răzgândit. Prietenii ştiu întotdeauna unde să mă găsească! Mă bucur că faci parte dintre prietenii mei.
la mulţi ani. şi la mai mult timp (că aşa spui tu… că e puţin) şi la mai multe scrieri frumoase.
eu mă mir că are doar un an… sincer, aş fi crezut că ai mai multă vechime…
Ah, ce bucurie să mă aflu la ceas aniversar lângă acest simpatic sărbătorit!
L-am descoperit cu încântare și îi voi rămâne aproape!
Să fie vesel în trăiri, inspirat în cuvinte și să aibă ani împliniți!
O îmbrățișare! La mulți ani!
Mă bucur că eşti prezentă la sărbătoarea micuţului. Sunt încântat că decoperirea ta m-a ajutat să fac şi eu o descoperire. Te rog să serveşti o felie de tortuleţ.
La mulți ani și din partea mea. Și a Anotimpurilor, evident. 🙂
Lui, blogului, îi doresc să crească ca Făt FRumos, într-un an cât alții în zece, iar ție doar mai mult timp. Restul va veni de la sine.
La mulți ani și la cât de multe povești frumoase! Vouă! Gânduri bune, să-ți umple desaga acestei prime aniversări. Eu nu l-aș numi micuț bastard pe sufletul tău de-aici. 🙂
La mulţi ani, frumosului, sensibilului şi micuţului blog şi multă inspiraţie în continuare tăticului! Să creşteţi mari şi să ne îmbogăţiţi în continuare sufletul cu poveşti calde şi cuvinte minunat măiestrite!
La mulţi ani, Adrian şi scuză-mi întîrzierea, sunt puţin în afara lumii online că aveam nevoie de o pauză! Toate bune şi ţie, şi blogului şi celorlalte trei iubite ale tale!
Of! Am lipsit de la petrecere dar de la urări nu pot lipsi. Adrian, eu mă bucur, de acest “copil” al tău, mult de tot. E unul deosebit şi mă face să revin, chiar dacă recuperez din mers ce pierd zilnic. Prin blogul tău am aflat multe, am aflat că poţi avea copii de excepţie cărora să le placă să scrie, să citească, să iubească natura şi sportul. Nu că nu ar fi şi alţii, dar e plăcut să povestească cineva despre toate astea, iar noi, cei care nu avem copii (reali) să fim plini de speranţă că lumea e pe mâini bune. Îţi doresc să aşterni cuvintele tale magice pentru că o faci minunat şi să ne întâlnim sănătoşi şi la anul sau mulţi ani de acum. La mulţi ani ţie şi blogului tău. Bastard…e un cuvânt nepotrivit. Poate singurul de aici. Felicitări pentru tabletă!
Aveam numele pregătit deja şi înregistrat la “primărie” de vreo 4 ani. Şi tot proiectam la el, în gând. Aveam întrebări multe şi nu le găseam răspuns. Îmi doream tare mult acest micuţ. Voiam să fie al meu şi numai al meu. Să îmi semene şi să fie bucăţica ruptă din mine. Şi dorinţele mele fierbinţi au fost îndeplinite. După multe chinuri am reuşit să îl nasc. Da, şi bărbaţii pot naşte! Naşterea a fost grea şi epuizantă. Travaliul a durat câteva zile. În timpul chinurilor facerii, tot încercam să mi-l închipui cum va arăta şi desenam foaie după foaie, chip după chip, încercând să influenţez destinul. Şi destinul s-a lăsat provocat. L-am născut aşa cum mi-l doream şi cum mi-l închipuisem.
34 Comments
La multi ani din toata inima, blog frumos si sensibil! La multi ani tie, blog frumos, unul dintre blogurile care imi trezesc emotii mari si ma fac sa visez cu ochii deschisi! La multi ani, la foarte multi ani, bastard frumos!
Îţi mulţumesc, Vienela! Eşti primul prieten drag care îi urează “La mulţi ani” micuţului meu. Mamă, ce îi mai sticlesc ochii de bucurie!
La multi ani! Mda, tot o fata sunt si eu… Asta e, suntem mai funny. 😀
Mulţumesc frumos, Mirona! Bine ai venit. Îţi place tortuleţul meu?
Ce frumos ai scris despre blogul tau, chiar daca l-ai facut bastard… :)) La multi ani la amandoi: Adrian si Blogul lui Adrian, sa fiti fericiti impreuna si cuvintele sa curga precum sampania pe care trebuie sa o dai 😛
Îţi mulţumim frumos, Dor. Amândoi. Atenţie la dopul şampaniei! 🙂
Păi la mulţi ani şi bucurie! Şi tablete pentru toţi membrii familiei! Inclusiv pentru, aşa cum îl alinţi tu, bastard.
Mă străduiesc să vin la gala SB, poate ciocnim o bere în cinstea lui. Că al meu mai are până în septembrie. Cel nou!
Te aştept cu mare plîcere, Radu. Să ne cunoaştem, face to face, şi să bem o bere împreună!
La multi ani, Blogul lui Adrian! Noi ne-am trezit ceva mai tarziu, dar am zis ca nu se face daca nu venim, nu mancam o feliuta de tort si nu cantam in gura mare un “La muuuuuulti aniiiiiiiii!” 🙂
La multi ani, Adrian, blogului tau! Sa continui sa scrii asa cum iti place tie si cat mai multi ani!
Mulţumesc frumos, Alexandra. Poţi să serveşti câte feliuţe de tort vrei. Cum să nu fi venit la sărbătoarea micuţului? Eşti printre prietenii mei dragi şi printre primii mei cititori.
LA MULTI ANI,
Sa va faca fericiti reciproc. Sa-l faci mare si sa fii mandru de el. Te reprezinta.
Eu te cunosc de ceva timp. Acest blog cred ca te-a schimbat destul de mult si a scos, cel putin in preajma lui, tot ce este frumos in sufletul tau.
Referitor la gelozia fetelor sa stii ca le inteleg pentru ca si noi prietenii suntem gelosi uneori dar probabil acesta este pretul pentru a fi in preajma unui suflet de artist.
Îţi mulţumesc frumos, Lilişor. Mă bucură foarte mult suportul şi încurajările tale. Înseamnă foarte mult pentru mine.
Ani multi cu inspiratie maxima, cu motive de bucurie si satisfactie, iti doresc! Ar fi trebuit sa faci si tu niste invitatii, nu toata lumea stie cand ai zamlisit tu odrasla si nici nume de sfant nu are ca sa aflam din calendar. Eu doar trec mereu sa-l vad, dar tocmai ieri am fost pe coclauri. Raman datoare.
Si sa nu mai faci copilul asta frumos, bastard! Are un tata de isprava,
🙂 Mă înţeleg bine cu el. Suntem amândoi nişte copii răsfăţaţi.
Mulţumesc mult, Maria. Am vrut iniţial să fac nişte invitaţii dar m-am răzgândit. Prietenii ştiu întotdeauna unde să mă găsească! Mă bucur că faci parte dintre prietenii mei.
la mulţi ani. şi la mai mult timp (că aşa spui tu… că e puţin) şi la mai multe scrieri frumoase.
eu mă mir că are doar un an… sincer, aş fi crezut că ai mai multă vechime…
Mulţumesc frumos, Psipsina. E aşa scurt timpul… Visele nu au nevoie de vechime! 🙂
Ah, ce bucurie să mă aflu la ceas aniversar lângă acest simpatic sărbătorit!
L-am descoperit cu încântare și îi voi rămâne aproape!
Să fie vesel în trăiri, inspirat în cuvinte și să aibă ani împliniți!
O îmbrățișare! La mulți ani!
Mă bucur că eşti prezentă la sărbătoarea micuţului. Sunt încântat că decoperirea ta m-a ajutat să fac şi eu o descoperire. Te rog să serveşti o felie de tortuleţ.
Am servit din tort și pot spune că are o aromă specială., mă face să tot revin! Cred că cireșele sunt de vină…
Întotdeauna e mai bun ceea ce nu se vede. Are şi căpşuni, sigur e de la căpşuni…
La mulți ani și din partea mea. Și a Anotimpurilor, evident. 🙂
Lui, blogului, îi doresc să crească ca Făt FRumos, într-un an cât alții în zece, iar ție doar mai mult timp. Restul va veni de la sine.
Mulţumiri primăvăratice, Sonia. Şi ţie, şi Anotimpurilor. Ca un Făt Frumos nu creştem noi, dar suntem în căutarea merelor de aur! 🙂
La mulți ani și la cât de multe povești frumoase! Vouă! Gânduri bune, să-ți umple desaga acestei prime aniversări. Eu nu l-aș numi micuț bastard pe sufletul tău de-aici. 🙂
Mai ai un dram de tort, pentru întârziați? 🙂
Ţi-am păstrat feliuţa ta de tort, te aşteptam la petrecere. Mă bucur că ai venit.
La mulți ani!
Să vă fie creșterea spre lumină și numai de bucurii să aveți parte!
Să vă vedem când tortul va purta 100 de lumânări!
Mulţumesc frumos, Mugur! Să ne vedem…
La mulţi ani, frumosului, sensibilului şi micuţului blog şi multă inspiraţie în continuare tăticului! Să creşteţi mari şi să ne îmbogăţiţi în continuare sufletul cu poveşti calde şi cuvinte minunat măiestrite!
La mulţi ani, Adrian şi scuză-mi întîrzierea, sunt puţin în afara lumii online că aveam nevoie de o pauză! Toate bune şi ţie, şi blogului şi celorlalte trei iubite ale tale!
Mulţumim frumos, Mihaela. Tare răsfăţat a mai fost micuţul zilele acestea!
La multi ani voiosi, sanatosi si plini de inspiratie pentru a ne incanta si pe noi cu articolele tale!
Mulţumesc frumos.
Of! Am lipsit de la petrecere dar de la urări nu pot lipsi. Adrian, eu mă bucur, de acest “copil” al tău, mult de tot. E unul deosebit şi mă face să revin, chiar dacă recuperez din mers ce pierd zilnic. Prin blogul tău am aflat multe, am aflat că poţi avea copii de excepţie cărora să le placă să scrie, să citească, să iubească natura şi sportul. Nu că nu ar fi şi alţii, dar e plăcut să povestească cineva despre toate astea, iar noi, cei care nu avem copii (reali) să fim plini de speranţă că lumea e pe mâini bune. Îţi doresc să aşterni cuvintele tale magice pentru că o faci minunat şi să ne întâlnim sănătoşi şi la anul sau mulţi ani de acum. La mulţi ani ţie şi blogului tău. Bastard…e un cuvânt nepotrivit. Poate singurul de aici. Felicitări pentru tabletă!
Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, Adriana! Se mai aud printre rânduri ecourile petrecerii micuţului.