Suntem o civilizaţie la fel de veche ca civilizaţia umană. Sunt mari personalităţi ale istoriei noastre, e adevărat că sunt destul de controversate, care susţin teoria că, am apărut în acest univers cu mult înaintea omului. Că am fi trăit foarte bine într-o simbioză acceptată cu multe specii ale planetei. De la apariţia omului am migrat către acesta, care ne-a asigurat un mediu de viaţă superior. În simbioza trăită cu omul am atins apogeul civilizaţiei noastre. Ne-am dezvoltat pe toate planurile, inclusiv spiritual. Ne-am adaptat noilor condiţii de viaţă şi am devenit adepţi ai reîncarnării. Cu cât am evoluat mai mult în plan spiritual, cu atât ne-au crescut şansele să ne reîncarnăm în aceeaşi simbioză cu omul, partenerul nostru favorit.

Am devenit atât de avansaţi, încât ne cunoaştem cu precizie de ore umane momentul extincţiei. De obicei se întâmplă atunci când, dupâ o mie de ani pityriasieni, după foarte multe generaţii scurse, ne înmulţim atât de mult încât ne sufocăm în propriul nostru habitat. Şi atunci, suntem nevoiţi să migrăm, în aceeaşi simbioză cu omul, dar pe alte planuri, ceea ce duce la călcarea în picioare a înţelegerilor pe care le avem cu rasa umană. Suntem în aceeaşi situaţie în care era Terra în romanul “O piatră pe cer” a lui Asimov. Nu vă miraţi! Avem şi noi intelectualii noştri! Chiar eu am citit foarte mult la viaţa mea. E adevărat că lecturile au fost impuse de către gazda noastră. Am citit în acelaşi timp cu cel care mi-a oferit o viaţă minunată. Ştiu că momentul despărţirii este aproape, dar nu sunt supărat sau trist deloc. Îi port o mare recunoştinţă acestui om, şi vreau să-i mulţumesc în numele întregului meu popor.

Mi-am străns toată familia lângă mine şi aşteptăm senini momentul despărţirii. Suntem la momentul amintirilor, ale poveştilor despre tot ce am simţit, despre toate senzaţiile trăite, despre locurile pe care le-am văzut în periplul nostru, despre şoaptele auzite, despre durerile şi bucuriile lor. Am fost norocoşii care am reuşit salturi în spaţiu şi timp, de la el la ea, urmând apoi să revenim. Am fost martorii iubirii lor, ale unor încleştări ce ne-au trecut prin furtuni de energii. Am fost martorii tristeţii lor şi împreună am depăşit momentele grele. Dar, gata, ajunge cu sentimentalismele, e timpul să ne pregătim de plecare. E momentul să ne concentrăm pe procesul reîncarnării. Vrem să reuşim întoarcerea tot pe o gazdă umană şi să ne asigurăm generaţii de prosperitate. Ne strângem unii în alţii, suntem o sferă uriaşă, şi aşteptăm.

Am ezitat mult dacă să vă mărturisesc asta în jurnal. Până la urmă o fac pentru a schimba ceva în percepţia celor din jur. Ceea ce se întâmplă cu noi la sfârşitul unei vieţi, nu este neapărat o extincţie. Pentru noi este o adevărată izbăvire. O purificare, o împlinire a destinului.  Până acum 120 de ani umani, ne-am trăit vieţile într-un obscurantism teribil. Am fost arşi, gazaţi, îmbâcsiţi, umiliţi, am trăit epoci înfiorătoare. Dar am rezistat în ciuda tuturor vicisitudinilor şi am trăit momentul nostru de exaltare. Acum 120 de ani a apărut în viaţa noastră Farmec şi totul s-a schimbat radical. Spuma trimisă de acest făuritor numit Farmec a fost calea noastră spre împlinire. Anii au trecut, generaţiile s-au succedat, şi am trăit un grad de ispumizare nemaintâlnită până acum. Gama Gerovital Plant Tratament este darul minunat pe care l-am primit de la făuritorul nostru. Este spuma primordială care ne duce mai departe, ne ajută să evoluăm, să trecem spre nivele de energie superioare, şi în final să ne reîncarnăm.

E timpul să închei acest mic jurnal al meu, deja spuma se apropie, îi simt răceala benefică. Mă semnez un pityriasian educat, în a 240 viaţă reîncarnată. Pentru cei ce nu ştiu ce este un pityriasis capitis, o simplă căutare vă va lămuri, ştiţi voi unde. Să ne farmecăm cu bine!!!

Cu produsele Farmec multe din necunoscutele vieţii vă vor fi ispumizate!!!

 

O poveste scrisă pentru a treia etapă a SuperBlog 2013.

Sursa FOTO: www.farmec.ro

 

 

16 Comments

  1. dordefemeie – `Uneori, pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa il ai.` Urszula Zybura

    ispumizate deci 😆 matreata deci 😆 bravos

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Ispumizate! Se reîncarnează, nu e nicio glumă!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Paul!

  2. Gabriela – Pasionată de cunoaștere, de literatură și scris.

    O postare ingenioasa ce se abate de la linia de prezentare cunoscuta. Mi-a placut. Excelent! Farmec, o noua filozofie de viata.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Şi încâ ce filozofie! Farmec e o filozofie a înţelegerii naturii, de orice fel! Îţi mulţumesc, Gabriela!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Tu crezi că Asimov a fost scutit cumva de această simbioză? 🙂 Orice alăturare nu este deloc întâmplătoare!!! Îţi mulţumesc, Radu!

  3. Eu eram foarte tristă cănd vedeam că îmi pică părul.Si așa nu aveam prea mult, mai cădea și ăla. Mamaie mă liniștea pe loc spunându-mi că: “Părul prost părăsește capul deștept”. Să vezi ce jumuleală a fost apoi pe capul meu. Mă credeam tare deșteaptă. Până întro zi când am auzit-o pe mamaie că se certa cu vecinul cel chelios de tot, spunându-i:” D-aia esti chel, de prost ce ești”.Când am întrebat-o pe mamaie de ce spune așa mi-a spus iar aia cu părul și deșteptăciunea, numai că acum a spus:” Părul deștept părăsește capul prost”.Nu mai înțelegeam nimic, ori nu-mi jumulisem eu prea mult părul, ori mamaie își dădea cu părerea după cum și cui îi cădea părul. Avea păr frumos mamaie. Avea…farmec. Și tu ai farmec, Adrian. Mult succes iți doresc!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      La mine părul stă încă bine mersi, nu are de gând să plece. Acum nu ştiu cine este prost, şi cine este deştept, sau dacă suntem amândoi la fel…
      Îţi mulţumesc pentru urări!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Asta au vrut să transmită micuţele “creaturi”! Nu ştiu dacă noi vom putea să le înţelegem!
      Îţi mulţumesc, Spuisitu!

  4. Adriana – Înșiră-te mărgăritare

    Excelent! Excelent! Excelent! Cum am spus-o deja? Bine mă opresc! Ba nu! Excelent!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Adriana! Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

  5. marcelinagl – Salut! Eu sunt Marcela, am 50 de ani, sunt plina de copii, si anume 3, si am pornit in aceasta aventura convinsa ca am si eu cate ceva de spus, la propriu, despre viata, despre lucruri frumoase, dar si despre lucruri care se intampla pur si simplu, dar nu ne pregateste nimeni pentru ele. Si nu in ultimul rand, iubesc sa gatesc! Imi place sa-mi vad familia si prietenii multumiti de ceea ce le pun in farfurie! Asa ca mi-ar placea sa va primesc in lumea mea, dar si in bucataria mea. Promit ca fiecare lucru despre care voi povesti va fi absolut autentic, dar si retetele vor fi gatite si explicate de mine, si gustate de cat mai multe persoane care vor da verdictul "like" sau "dislike". Sa purcedem...

    Inspirat si plin de umor! Succes in continuare!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc mult, Marcela!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »