Exista o temă folosită în Blogosferă, accesată, postată şi comentată în fiecare miercure din săptămână. Această temă se numeşte „Miercurea fără cuvinte”. În fiecare miercuri, un grup de bloggeri postează fotografii interesante, şi apoi se comentează. Ei bine, începând de azi voi posta şi eu fotografii, fără o regulă în acest moment, una sau mai multe despre un personaj odios din societatea românească. Capul de afiş, şi singurul pentru acest moment, este această odioasă unealtă a unui regim infect, a unei experienţe pe care am acceptat-o cu toţii, şi de care trebuie să ne fie ruşine încă trei generaţii de acum încolo, unealtă numită Alexandru Vişinescu. Un vaşnic şi eficient torţionar.
Ce este un torţionar? Conform dexonline un torţionar este o persoană care tortura, care schingiuia în închisorile comuniste. Vă dau câteva nume închise, batjocorite, schinguite, doar pentru vina de a nu fi de acord cu regimul: Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu şi alţii. Priviţi cu atenţie această poză, e foarte posibil să vă fi întâlnit cu el pe stradă, şi să vă fi salutat şi zâmbit!
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Recomandările mele pentru acest week-end în „Recomandările săptămânii„:
-
Dana Licuriciul cu articolul „1 copil 1 an 1 vis” – despre dorinţa de a fi părinte, despre momentul când ţi se cuibăreşte în suflet şi în minte acest vis: „De vreun an tic tacul e cel mai puternic zgomot pe care il aud in urechi. E cel mai dulce vis care imi umple noptile. Imi doresc un copil, mai ales cand il vad pe Mr SF cum se uita cu ochii plini de lumina la nepoteii nostri si ar fi in stare sa renunte la mancare si la somn numai ca sa le stea in preajma.”
-
Sonia cu articolul „Re(nume)” – despre nume şi renume: „Astăzi mi-am sunat mama. Nimic neobișnuit. Poate doar întrebarea pe care i-am pus-o și la care vroiam neapărat un răspuns. Cum mi-a ales numele? De ce nu am întrebat până acum, nu știu (sau poate că am întrebat și am uitat ce mi-a spus?). Ce m-a apucat tocmai acum să am asemenea neliniști?”
-
SuperBlogul lui Mihnea cu articolul „Dar din suflet” – despre o aniversare, şi despre un gest frumos ce a provocat întâi uimire, apoi zâmbete: „Îmi umplu braţele cu frumoasele mele buchete şi bat la câteva uşi din jur, dăruindu-le câte unul. Aveam mai multe decât vecini pe-acasă, şi de aceea trec mai departe. Ies frumos pe stradă şi ofer un buchet, fiecărei doamne ce se nimerea să treacă pe-acolo.”
-
Denisa Aricescu cu poezia „Sunetul din mine” – despre starea aceea specială…:
„Azi, tot ce simt e diferit,
de la emoţii la chemare…
O melodie-a rupt tăcerea
şi m-a împins către visare…” -
Psipsina cu articolul „când plouă la cannes” – despre trecut şi falsele iluzii: „câteva secunde liniştea deveni şi mai grea. apoi o văzu. în spatele lui, cu machiajul prelins pe obraz ca un clovn plouat, cu părul pe jumătate desprins din coc, adele îl privea cu ochi de ceară. mirosea a prea mult alcool, a bărbat străin, a trecut şi a false iluzii.”
Apropos, vouă nu vă lipseşte Irealia?
Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
Martie 1997. Curtea Supremă de Justiţie admite recursul în anulare al Procurorului General împotriva unor sentinţe date în martie şi aprilie 1960. Era vorba de o reparaţie morală…
Prezentul. Ce este prezentul? Este o clipă pierdută cândva şi regăsită într-un ocean de incertitudine. Este destin uneori furişat discret înspre noi, alteori venind brutal şi răsturnând aşteptări. Este născător de speranţe târzii sau gropar de virtuţi nedescoperite. Este povară pentru momente încremenite în tăceri fără rost. Este o cărare efemeră între nevoi şi dorinţe, ce se topeşte grotesc şi lasă un gol interzis. Prezentul poate fi şi un vers abstract într-o poezie cântată pe voci de descântec. Vă invit să citiţi poezia „Prezent” scrisă de Karla Manea.
Vineri seara primesc un telefon de la Vali: „Mergi la munte? Hai să le ducem pe astea mici la o cabană în Bucegi!”. Cum aud vorbindu-se de munte,…
Recomandările mele pentru acest week-end în „Recomandările săptămânii„:
-
Dor de femeie cu articolul „Sufletul poate sa nu doară” – despre întrebări retorice, despre perioade de timp şi perspective diferite: „Citesc articolele din vremea aceea şi nu mă mai recunosc în ele. Şi a trecut doar un an. Pe blog scriu mai rar, trebuie să mă mobilizez ca să fac asta, nu mai vine de la sine, nu mai scriu mental poezii mergând pe stradă, scrisul presupune acum efort, pe când atunci însemna bucurie..„
-
Gmxul (Mihaela) cu articolul „Oamenii nu mai știu de glumă?” – despre glume şi despre cititori fără simţul umorului: „Acum să fim serioși. Nimeni până acum nu a mai spus sau nu a citit vreun banc despre evrei? Sau despre blonde și homosexuali? Sau despre ardeleni, moldoveni și olteni? E plin internetul de asemenea glume și nimeni nu a murit din asta.”
-
Spanac cu articolul „Povestea cutremurătoare de viață a lui… Alin Ropan” – o poveste tristă, scrisă şi trăită de personajul principal, Alin Ropan: „Nimeni nu stie de ce nu putem sa alegem locul si familia in care ne vom naste, probabil pentru ca noi oamenii suntem doar niste fiinte ale hazardului, niste mici puncte ratacite in Universul acesta mare.. „
-
Vienela cu articolul „Am fost fiinţă magică” – articolul începe cu o incantaţie, şi se termină cu o mărturisire: „Veniţi voi, spirite neobosite ale nopţii, veniţi de îmi mângâiaţi pleoapele obosite! Veniţi de îmi alinaţi sufletul rănit! Veniţi de îmi aduceţi pacea adormitoare! strigam în gând, în miez de noapte, cu tristeţi sfâşietoare şi doruri parcă nepieritoare.”
-
Jurnalul unei Eve cu articolul „Scrisoarea unei mame blonde” – cu umor despre o mamă blondă, o scrisoare blondă, o familie blondă: „Vremea pe aici nu e foarte rea. Săptămâna trecută n-a plouat decât de două ori. Prima dată, ploaia a ținut 3 zile, a doua oară 4 zile. A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus că dacă o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o să coste mai mult; atunci am tăiat nasturii și i-am pus în buzunar.”
-
Daniela Pătraşcu cu articolul „Zidit în al meu nume” – despre dor şi aşteptare în versuri: „Nici numai ştiu când ai plecat în lume,
Nici numai ştiu, de fapt, dac-ai plecat
Sau ai rămas zidit în al meu nume,
Un curcubeu de dor catifelat.”
Era să uit! De pe frontul cartezian Laliciul Licuriciul ne anunţă că a început o viaţă nouă. Licuriciule, încă odată mult noroc în noua viaţă!!!
Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
Te-ai visat vreodată în postura de vrăjitor? Hai, nu fi timid! Recunoaşte! De căte ori nu ţi-ai dorit ca printr-un singur gest, teatral sau nu, să faci ca totul să o ia razna? Şi apoi cu un zâmbet ştrengar să le îndrepţi. De câte ori fiind furios nu ai vrut să faci ca anumiţi oameni să dispară, sau să-i transformi măcar pentru câteva secunde în animale nevinovate? Nu trebuie să îmi răspunzi. Îţi citesc în ochii şăgalnici, şi îmi este de ajuns! Dacă îţi doreşti toate acestea, un mic vrăjitor îţi pune la dispoziţie ghidul necesar. Nu trebuie decât să-l citeşti! Şi… Doamne, apără-ne de toţi nebunii care vor să ajungă vrăjitori!!!
Îmi aduc aminte din copilăria mea că eram într-o continuă mişcare. Toată ziua eram afară făcând sport. Aveam o singură mare pasiune, pasiune de băiat, fotbalul. Băteam mingea…
Recomandările mele pentru acest week-end în „Recomandările săptămânii„:
-
Adela Spune cu articolul „cu sexul ramane cum am stabilit” – despre sex şi despre rasa umană cu un umor teribil: „Daca intre timp viata femeilor s-a schimbat radical si femeile ies din pestera chiar mai mult decat barbatii sa vaneze iar barbatii au descoperit micul, fotbalul si berea, cu sexul a ramas cum am stabilit.„
-
Blog de iarnă (Sonia) cu articolul „Eu nu cred în destin” – despre destin şi despre asumarea propriilor acţiuni: „Eu nu cred în destin. Sunt de prea multe ori păpușa împrejurărilor concrete ale vieții. Nu mă doresc și păpușa unui regizor universal.„
-
Decanu cu articolul „Munte, ploaie, drumeție și ospitalitate” – despre o drumeţie cu copiii la Cascada Urlătoarea: „Odată ajunși în pădure și după ce am reușit să motivăm cum-necum pe cei mici care se plângeau deja că îi dor picioarele să mergem mai departe, am început cu toții să ne bucurăm de frumusețea pădurii și de mirosul puternic de lemn.”
-
Radu Tuglea cu articolul „PARCĂ DESPRINSĂ DIN LEGILE LUI MURPHY !” – despre cât de greu este să lucrezi în vânzări şi despre perseverenţă: „După câteva minute în care aerul din living s-a mai limpezit de cenuşă şi funingine iar eu am reuşit să-mi şterg cât de cât ochelarii, primul lucru pe care l-am văzut au fost dinţii gazdelor (mă tot întrebam ce pastă folosesc de sunt atât de albi) după care am auzit imperativ : -Afară ! Să vină imediat şeful tău !„
-
Liviu Rădulescu cu articolul „Taximetria, Made In Romania!” – despre traficul rutier şi taximetrişti; „Oare Politia Romana doarme ”in post”? -Vad destule aparate radar pe marginea autostrazilor, pe marginea soselelor, insa nu vad si politisti care sa-si faca meseria in tocmai zonele cu trafic intens, acolo unde toti idiotii inventeaza de fiecare data noi reguli de circulatie temporare doar pentru ca pot, doar pentru ca nu e nimeni care sa-i penalizeze!„
-
Cora Bogdan cu articolul „Doi cărau un geamantan” – despre bagajele pentru vacantă: „Parcă niciodată n-a mers totul chiar atât de bine. Să nu uit nimic și totuși să am bagajul închis. Chiar să fi încăput toate la marea artă? Se prea poate. Cu vârsta, înțelepciunea aranjamentelor personale e cea care face totul să pară magie. Poate și lista făcută în prealabil, mi-am spus în gând, râzând ușor.„
Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
