Pamflet

La Brutărie

Noapte… Este o oră foarte…

Read More
Pamflet

La sediul LFP

… continuarea textului „La Brutărie”:…

Read More
Pamflet

La Balamuc

Prima parte… „La Brutărie” Partea…

Read More
SuperBlog 2013

Folclorista dâmboviţeană

Răpciune, anul de graţie 2013.…

Read More
Pamflet

O întâmplare povestită

Bucureşti. Sâmbătă seara, săptămâna trecută.…

Read More

… continuarea textului „La Brutărie„:

În acest moment al gândurilor sale, Mitică se opri brusc, angoasa sa existenţială părea că s-a mai estompat. Dintr-un soi de pudoare, de ţăran veşnic, se ferea să îşi ducă gândurile mai departe, să intre ca miliţia în viaţa celor doi oameni, Piţi şi Viţa. Sau poate că vuietul mulţimii de pe stradă l-a deranjat. Un vuiet ce creştea constant şi iremediabil, apropiindu-se de sediul lui atât de drag. Se ridică de la birou şi se duse şontâc până la geam, îl crăpă un pic şi se concentră să înţeleagă ce strigă mulţimea. La br…..rie… La brumărie… La Brutărieeeeeeeeee… În sfârşit înţelesese mesajul. Ochii i se umflară instant, ca la broscoi, şi înainte de a reuşi să îl strige pe Vălică, căzu jos leşinat. Din buzunarul de la haină îi ieşea un colţişor de la un costum de baie, marca  Bella Bianco. Nu rezistase ispitei, şi îl furase prin gânduri din geanta Viţei, atunci când rememora povestea lor de iubire, a lui Piţi cel Frumos şi a Viţăi cea Onduloasă. Cum a reuşit? Ceva paranormalo-transcedental, nici eu nu am înţeles prea bine.

Foarte mulţi îşi dau cu părerea despre dragoste. Unii spun că dragostea durează doar un an sau doi, sau cel mult trei. Alţii spun că totul s-a terminat după ce ai consumat tot borcanul cu miere. Cei mai trişti spun că nu au iubit niciodată. Nu sunt deloc de acord cu ei. M-am îndrăgostit iremediabil şi pe viaţă. A fost dragoste la prima vedere. Iubesc de 15 ani şi cu fiecare zi care trece focul aciuat în mine devine mai mare, mai jucăuş. Iubesc în cel mai copilăresc mod „Ţara Gugulanilor”. În România există o zonă numită „Ţara Gugulanilor”. Unde este această zonă şi cine sunt mândrii Gugulani? Vă voi povesti pe îndelete!

Săptămâna aceasta fiind în vacanţă cu familia în Bulgaria, pe litoralul Mării Negre, la Nisipurile de Aur, am ţinut în mod special să facem o vizită şi la Balcic. Eram adolescent când am citit romanul „Pânza de păianjen” al Cellei Serghi. Atunci a fost momentul când am reţinut acest nume, Balcic. Cella Serghi descrie cu atâta pasiune şi în culori atât de frumoase acest orăşel, încât mi-am dorit să respir aerul său oriental. Anii au trecut dar „parfumul” descrierilor Cellei Serghi a lăsat o umbră de mister în imaginaţia mea, şi o dorinţă latentă ce s-a vrut împlinită.

Translate »