Skip to content

Bistra Mărului – Terapie de Grup

Vă salut, dragii mei! Bine aţi venit! Nu fiţi speriaţi! Nu se întâmplă nimic rău. V-am invitat la o terapie de grup, sau în grup, nu ştiu cum se spune corect. Nu! Nimeni dintre voi nu este bolnav. Încerc să vă ofer câteva minute de relaxare. O terapie numită “Bistra Mărului“. Nu căutaţi conotaţii biblice. Mărul nu are niciun rol aici. Şi nici înţelesuri semantice nu căutaţi, vă pierdeţi vremea degeaba.

psihoterapieHaideţi, curaj, intraţi! Hai, Radu, intră tu primul ca să le faci curaj şi celorlalţi. Aşa, foarte bine. Intraţi în sală şi găsiţi-vă un loc într-o bancă. Sau dacă vreţi vă aşez eu. Hai, Doamna Profesoară! Intră! Sala trebuie să-ţi aducă multe amintiri. Cum nu ştiţi cine este profesoara? Dana Licuriciul! Dana, te rog să te aşezi la catedră. Am nevoie de tine să îi ţii în frâu pe ceilalţi, dacă terapia ia vreo întorsătură neaşteptată. Mă bazez pe experienţa ta. Aşa Dor, intră. Tu eşti o femeie curajoasă. Aşează-te în prima bancă, la geam, să vezi cerul şi să te inspire. Sonia, bine ai venit! Te-ai întors din vacanţă? Aşează-te lângă Radu, să-ţi povestească de caietul lui cu poezii, nedeschis de 20 de ani. Adriana, să ţi-o prezint pe Liliana. Hai, aşezaţi-vă în aceeaşi bancă. Se pare că aveţi multe să vă povestiţi. Mihaela (Gmxul), mă bucur să te văd. Ia un loc. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că în ultimul timp nu îţi mai place ce citeşti la mine. Psipsina, unde eşti? Te-ai întors? Ia un loc pe rândul de la perete, e ornat într-un stil pur gotic. Vei sta lângă Gabriela, uite-o că a venit. Pe perete am scris câteva versuri din Hafiz, iar în cuier, dacă vreţi, sunt agăţate câteva dishdashe înflorate. Nu pot să cred! A venit şi Vienela. Te rog, te rog, intră. Ia un loc pe mijloc. Ştiu că eşti foarte ocupată, şi mă bucur tare că ai reuşit sa vii. O aşez lângă tine pe Alma, să văd dacă a venit. A venit, cum să nu, ştiam eu că va veni şi Alma. L-am văzut şi pe Liviu. Nu, nu e în uşă, l-am văzut în curte, mi-a făcut cu mâna, el nu prea intră, doar face semn cu mâna. Pe Irealia a văzut-o cineva? Ah, a venit, îmi era teamă că nu vine. În ultimul timp eşti mai puţin prezentă. Ia loc lângă Vienela. Bună, Alexandra (Ali). Mă bucur că ai putut veni! Şi tu m-ai ocolit  o perioadă, dar mă bucur că ai revenit. Salut, Andrei! El este pseudovărul meu din Blogosferă. Am ceva ce sigur o să-ţi placă! A venit şi Mihaela (lui Mihnea). Eram sigur că vei avea braţele pline cu flori. Ia un loc lângă Adriana şi Liliana. Intră, Soffy. Ai vreo preferinţă? Aşează-te unde vrei tu. Mi-e frică să te aşez eu undeva anume. Eba, aşa spune Măriuca mea. Nu! Nu o citeşte pe Evaare la grădi o colegă Eva. Ia un loc, Eva! Mai am ceva invitaţi, dar sigur nu vor veni. Nici nu mă supăr! Centurion, ce mă bucur că ai venit şi tu! Aveam nevoie de un latin ca tine! Dacă le vedeţi pe Pishky, Denisa, Cora, poftiţi-le în sală. Mai sunt şi alţii pe care îi aştept. Ştiu că sunt multe fete şi puţini băieţi, dar nu am nicio vină. Am invitat şi băieţi, ca să fie terapia cât mai echilibrată. Dar, unii sunt atât de seci, alţii sunt cu gândul numai la piţiponceală şi trafic, sau pur şi simplu sunt prea ocupaţi ca să mai încerce şi altceva! Şi apoi, voi, fetelor, scrieţi atât de bine!!!

Dragi prieteni, mă bucur că v-am descoperit şi că vă citesc cu mare plâcere. Sunteţi gata? Bun! Cineva să stingă lumina! Şi nu uitaţi să daţi un click mai departe…

Read More »Bistra Mărului – Terapie de Grup

Corespondent de… vacanţă – Băile Călan

De câte ori am plecat în vacanţă, în Banat, pe Valea Bistrei, drumul nostru trecea invariabil pe şoseaua ce leagă Simeria de Haţeg. Astfel că treceam pe lângă fostul combinat siderurgic de la Călan. Toate rămăşiţele acestui combinat, toate resturile clădirilor, care se împuţineau constant, îmi ofereau o imagine apocaliptică a acestei zone. Aveam senzaţia că trec pe lângă un oraş fantomă, un oraş părăsit şi martor al unei perioade de curând apuse. Nici acum nu ştiu cum arată acest oraş, dar am aflat cu surprindere că nu este un “produs” comunist, ci are o istorie ce coboară până la perioada dacică.

Read More »Corespondent de… vacanţă – Băile Călan

Corespondent de… vacanţă – Cheile Rudăriei

V-am povestit în articolul de ieri despre “vizita” făcută la Cascada Bigăr. La plecare, am ales un alt traseu de întoarcere. De obicei, dacă există variante alternative rezonabile, prefer să mă întorc pe un alt traseu. Astfel mă bucur deplin de orice drum străbătut, în plus, descopăr şi alte puncte interesante. Aşa am procedat şi în acest caz. Nu ne-am mai întors pe Reşiţa, ci am continuat drumul spre sud, spre Bozovici, trecând pe graniţa dintre două Parcuri Naţionale, Semenic-Cheile Caraşului respectiv Cheile Nerei-Beuşniţa. Am depăşit Bozovici, şi ţinta noastră următoare era localitatea Eftimie Murgu, şi complexul de Mori de Apă din Cheile Rudăriei.

Read More »Corespondent de… vacanţă – Cheile Rudăriei

Drumeţ prin Carpaţi – Cascada Bigăr

De patru zile sunt în Ţara Gugulanilor, pe Valea Bistrei, în ceea ce se vrea a fi bucata din concediul de vară alocată muntelui. Alocată muntelui pentru că nu cedez nici măcar o zi pentru o altă mare sau mai ştiu eu ce pantofăreală, după cum ar dori cineva din familie. Şi aşa am mai lăsat de la mine, pentru că în această vară îmi planificasem drumeţii în zona de nord a Carpaţilor Orientali, undeva în rombul format de Rodnei, Obcine, Rarău-Giumalău şi Bistriţei, în funcţie de cartierul general ales. Sau în cazul plecării cu prietenii de familie, mă gândisem la Călimani şi Colibiţa. N-am cedat, dar tot m-au păcălit. Aşa am ajuns în Banat, aşa am ajuns să revăd atâtea locuri dragi mie, şi aşa am reuşit să vizitez şi să respir aerul uimitoarei CASCADE BIGĂR!

Read More »Drumeţ prin Carpaţi – Cascada Bigăr

“Pe un ţărm de mare” de Simona Ş.

Mi-ai promis că mă vei duce să văd marea.
– Nu vreau să vii la mine! Mi-ai spus într-o zi.
Nu m-am suparat, ştiam… acolo în ţara aia
unde erai, aveai treburile tale, te opream
din drum. Plecarea mea, pentru că trebuia
să mă întorc, te-ar fi răvăşit.
Dar eu vroiam să văd marea!

 

Conduceai maşina spre oraşul cu ţărm la mare. Întotdeauna mi s-a părut că eşti sexi la volan. Eşti concentrat şi serios. Priveam casele pe lângă care treceam, oamenii, era totul atât de nou pentru mine.

Aveam o rochie albastră şi, ca din întâmplare, pentru că mă tot fâţâiam pe scaunul ăla, se ridica, lăsându-mi picioarele la vedere, iar tu le priveai. De câte ori maşina se oprea la vreun stop le mângâiai. Râdeam… Deşi ploua, pentru că în ţara aia plouă mereu, mi se părea că acolo lângă tine a pătruns o fărâmă de soare cu razele ei cu tot.

Read More »“Pe un ţărm de mare” de Simona Ş.

Michelle?

…Continuare la “Chantez, Joe! Chantez!“…

Muzica dă să se oprească o clipă. Saxofonul pare că a obosit. Nici nu contează. Dansăm în continuare pe muzica din sufletul nostru. Ne privim scurt şi ne zâmbim. Ne-am simţit aceleaşi gânduri fugare, sincrone cu muzica din noi. Faci jumătate de pas în spate, întorci capul şi o spui cu atâta convingere: “Chantez, Joe! Chantez!“. Saxofonul se supune imediat şi ne susură din nou, doar pentru noi, numai pentru noi doi: “Et si tu n’existais pas“!

Read More »Michelle?

Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă – Refugiul vremelnicelor noastre victorii

Am aflat cu câţiva ani în urmă despre acest loc de o frumuseţe extraordinară. Mi-am propus să îl vizitez cât mai curând posibil. Timpul a trecut, şi uitarea s-a aşternut peste dorinţa mea. Acum câteva săptămâni am redescoperit acest loc încărcat de timp şi m-am hotărât să nu las vara să treacă până nu îl vizitez. Dăruit cu măreţia şi singurătatea unui cuib de vulturi, cu liniştea stâncilor ce îl înconjoară, cu rugăciunea monahilor, şi cu umbre ale unor mari personalităţi ale istoriei noastre, acest schit a fost supranumit “Meteora” României.

Read More »Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă – Refugiul vremelnicelor noastre victorii

“Sunt nepoata unui deţinut politic” de Liliana

În urma micului meu articol scris acum două zile “Oroare fără cuvinte!”, în care postam şi o poză a torţionarului Alexandru Vişinescu, am fost sunat de prietena noastră de familie, Liliana. Mi-a spus că a vrut să comenteze articolul meu, dar emoţia şi amintirile au făcut-o să aştearnă pe hârtie mai mult decât un simplu comentariu. Liliana face parte dintr-o familie care a cunoscut  pe viu drama deţinuţilor politici. Cu acordul ei, voi publica acest articol, şi vă invit să citiţi doar o mică fărâmă din nedreptăţile prin care au fost obligate să treacă multe familii.

Read More »“Sunt nepoata unui deţinut politic” de Liliana

Un An Sabatic în Făgăraş!

Am intrat în Anul Sabatic! Nu zâmbiţi ironic! Chiar am intrat! Până acum nu eram pregătit pentru o astfel de experienţă. Nici acum nu ştiu dacă sunt. Eu, unul nu, dar e ceva în mine care pretinde că da, care face din ce în ce mai multă gălăgie. Mi-am pregătit rucsacul cu strictul necesar, m-am blindat de hărţi, fără telefon, fără tabletă, de laptop nici nu mai vorbesc, fără remuşcări, fără aşteptări, doar dorinţe cât cuprinde. Mi-am trimis fetele la culcare, le-am dat câte un sărut părintesc pe frunte, le-am mai mângâiat odată obrazul lor dulce… Şi-am plecat!

Read More »Un An Sabatic în Făgăraş!

Chantez, Joe! Chantez!

M-am trezit. Un zâmbet somnoros, liniştit şi cald îmi inundă faţa. Trag adânc aer în piept. Ochii se măresc uşor, apoi se închid liniştiţi şi se deschid mulţumiţi de senzaţia resimţită. Întind braţele şi le mişc pe cearceaful moale, e o mişcare a aripi de înger. Plutesc. Soarele îmi inundă camera şi îmi mângâie faţa şi aşa luminoasă. Mă întorc pe o parte şi îmi pun mâna dreapta sub bărbie. Privirea ţinteşte fereastra şi se diluează lung în neant. Crengile copacilor se mişcă lent, ca un legănat divin, e ca un vals dansat în cer, într-un ritm chiar mai lent şi sprijinit de nori.

Read More »Chantez, Joe! Chantez!

Manuscrisul condamnat – “Aşteptând ceasul de apoi”

Martie 1997. Curtea Supremă de Justiţie admite recursul în anulare al Procurorului General împotriva unor sentinţe date în martie şi aprilie 1960. Era vorba de o reparaţie morală adusă, după 37 de ani, celor 11 inculpaţi în dosarul intelectualilor, cei catalogaţi de puterea comunistă a vremii ca fiind “lotul Noica-Pillat“. Printre cei 11 intelectuali, şi duşmani ai proletariatului comunist, condamnaţi la ani grei de închisoare, se numărau: Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu (fratele lui Ionel Teodorenu). Unul din capetele de acuzare în acel celebru proces era manuscrisul lui Dinu Pillat, reprezentând romanul “Aşteptând ceasul de apoi”.

Read More »Manuscrisul condamnat – “Aşteptând ceasul de apoi”

Translate »