Vă salut, dragii mei! Bine aţi venit! Nu fiţi speriaţi! Nu se întâmplă nimic rău. V-am invitat la o terapie de grup, sau în grup, nu ştiu cum se spune corect. Nu! Nimeni dintre voi nu este bolnav. Încerc să vă ofer câteva minute de relaxare. O terapie numită „Bistra Mărului„. Nu căutaţi conotaţii biblice. Mărul nu are niciun rol aici. Şi nici înţelesuri semantice nu căutaţi, vă pierdeţi vremea degeaba.
Haideţi, curaj, intraţi! Hai, Radu, intră tu primul ca să le faci curaj şi celorlalţi. Aşa, foarte bine. Intraţi în sală şi găsiţi-vă un loc într-o bancă. Sau dacă vreţi vă aşez eu. Hai, Doamna Profesoară! Intră! Sala trebuie să-ţi aducă multe amintiri. Cum nu ştiţi cine este profesoara? Dana Licuriciul! Dana, te rog să te aşezi la catedră. Am nevoie de tine să îi ţii în frâu pe ceilalţi, dacă terapia ia vreo întorsătură neaşteptată. Mă bazez pe experienţa ta. Aşa Dor, intră. Tu eşti o femeie curajoasă. Aşează-te în prima bancă, la geam, să vezi cerul şi să te inspire. Sonia, bine ai venit! Te-ai întors din vacanţă? Aşează-te lângă Radu, să-ţi povestească de caietul lui cu poezii, nedeschis de 20 de ani. Adriana, să ţi-o prezint pe Liliana. Hai, aşezaţi-vă în aceeaşi bancă. Se pare că aveţi multe să vă povestiţi. Mihaela (Gmxul), mă bucur să te văd. Ia un loc. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că în ultimul timp nu îţi mai place ce citeşti la mine. Psipsina, unde eşti? Te-ai întors? Ia un loc pe rândul de la perete, e ornat într-un stil pur gotic. Vei sta lângă Gabriela, uite-o că a venit. Pe perete am scris câteva versuri din Hafiz, iar în cuier, dacă vreţi, sunt agăţate câteva dishdashe înflorate. Nu pot să cred! A venit şi Vienela. Te rog, te rog, intră. Ia un loc pe mijloc. Ştiu că eşti foarte ocupată, şi mă bucur tare că ai reuşit sa vii. O aşez lângă tine pe Alma, să văd dacă a venit. A venit, cum să nu, ştiam eu că va veni şi Alma. L-am văzut şi pe Liviu. Nu, nu e în uşă, l-am văzut în curte, mi-a făcut cu mâna, el nu prea intră, doar face semn cu mâna. Pe Irealia a văzut-o cineva? Ah, a venit, îmi era teamă că nu vine. În ultimul timp eşti mai puţin prezentă. Ia loc lângă Vienela. Bună, Alexandra (Ali). Mă bucur că ai putut veni! Şi tu m-ai ocolit o perioadă, dar mă bucur că ai revenit. Salut, Andrei! El este pseudovărul meu din Blogosferă. Am ceva ce sigur o să-ţi placă! A venit şi Mihaela (lui Mihnea). Eram sigur că vei avea braţele pline cu flori. Ia un loc lângă Adriana şi Liliana. Intră, Soffy. Ai vreo preferinţă? Aşează-te unde vrei tu. Mi-e frică să te aşez eu undeva anume. Eba, aşa spune Măriuca mea. Nu! Nu o citeşte pe Eva, are la grădi o colegă Eva. Ia un loc, Eva! Mai am ceva invitaţi, dar sigur nu vor veni. Nici nu mă supăr! Centurion, ce mă bucur că ai venit şi tu! Aveam nevoie de un latin ca tine! Dacă le vedeţi pe Pishky, Denisa, Cora, poftiţi-le în sală. Mai sunt şi alţii pe care îi aştept. Ştiu că sunt multe fete şi puţini băieţi, dar nu am nicio vină. Am invitat şi băieţi, ca să fie terapia cât mai echilibrată. Dar, unii sunt atât de seci, alţii sunt cu gândul numai la piţiponceală şi trafic, sau pur şi simplu sunt prea ocupaţi ca să mai încerce şi altceva! Şi apoi, voi, fetelor, scrieţi atât de bine!!!
Dragi prieteni, mă bucur că v-am descoperit şi că vă citesc cu mare plâcere. Sunteţi gata? Bun! Cineva să stingă lumina! Şi nu uitaţi să daţi un click mai departe…
Poezia „Singurătate”
De câte ori am plecat în vacanţă, în Banat, pe Valea Bistrei, drumul nostru trecea invariabil pe şoseaua ce leagă Simeria de Haţeg. Astfel că treceam pe lângă…
V-am povestit în articolul de ieri despre „vizita” făcută la Cascada Bigăr. La plecare, am ales un alt traseu de întoarcere. De obicei, dacă există variante alternative rezonabile, prefer să mă întorc pe un alt traseu. Astfel mă bucur deplin de orice drum străbătut, în plus, descopăr şi alte puncte interesante. Aşa am procedat şi în acest caz. Nu ne-am mai întors pe Reşiţa, ci am continuat drumul spre sud, spre Bozovici, trecând pe graniţa dintre două Parcuri Naţionale, Semenic-Cheile Caraşului respectiv Cheile Nerei-Beuşniţa. Am depăşit Bozovici, şi ţinta noastră următoare era localitatea Eftimie Murgu, şi complexul de Mori de Apă din Cheile Rudăriei.
De patru zile sunt în Ţara Gugulanilor, pe Valea Bistrei, în ceea ce se vrea a fi bucata din concediul de vară alocată muntelui. Alocată muntelui pentru că…
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Mi-ai promis că mă vei duce să văd marea.
– Nu vreau să vii la mine! Mi-ai spus într-o zi.
Nu m-am suparat, ştiam… acolo în ţara aia
unde erai, aveai treburile tale, te opream
din drum. Plecarea mea, pentru că trebuia
să mă întorc, te-ar fi răvăşit.
Dar eu vroiam să văd marea!
Conduceai maşina spre oraşul cu ţărm la mare. Întotdeauna mi s-a părut că eşti sexi la volan. Eşti concentrat şi serios. Priveam casele pe lângă care treceam, oamenii, era totul atât de nou pentru mine.
Aveam o rochie albastră şi, ca din întâmplare, pentru că mă tot fâţâiam pe scaunul ăla, se ridica, lăsându-mi picioarele la vedere, iar tu le priveai. De câte ori maşina se oprea la vreun stop le mângâiai. Râdeam… Deşi ploua, pentru că în ţara aia plouă mereu, mi se părea că acolo lângă tine a pătruns o fărâmă de soare cu razele ei cu tot.
168…Continuare la „Chantez, Joe! Chantez!”… Muzica dă să se oprească o clipă. Saxofonul pare că a obosit. Nici nu contează. Dansăm în continuare pe muzica din sufletul nostru.…
Poezia „Strămutare”
Poezia „Un vis” a Kărluţei a obţinut Locul II (Premiul Mircea Sântimbreanu) la Festivalul de Literatură pentru copii şi tineret Cezar Petrescu, Ediţia a II-a 2013. Vă invit să citiţi poezia „Un vis” scrisă de Karla Manea.
Am aflat cu câţiva ani în urmă despre acest loc de o frumuseţe extraordinară. Mi-am propus să îl vizitez cât mai curând posibil. Timpul a trecut, şi uitarea…
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Poezia „Vină”
În urma micului meu articol scris acum două zile “Oroare fără cuvinte!”, în care postam şi o poză a torţionarului Alexandru Vişinescu, am fost sunat de prietena noastră…
Exista o temă folosită în Blogosferă, accesată, postată şi comentată în fiecare miercure din săptămână. Această temă se numeşte „Miercurea fără cuvinte”. În fiecare miercuri, un grup de bloggeri postează fotografii interesante, şi apoi se comentează. Ei bine, începând de azi voi posta şi eu fotografii, fără o regulă în acest moment, una sau mai multe despre un personaj odios din societatea românească. Capul de afiş, şi singurul pentru acest moment, este această odioasă unealtă a unui regim infect, a unei experienţe pe care am acceptat-o cu toţii, şi de care trebuie să ne fie ruşine încă trei generaţii de acum încolo, unealtă numită Alexandru Vişinescu. Un vaşnic şi eficient torţionar.
Ce este un torţionar? Conform dexonline un torţionar este o persoană care tortura, care schingiuia în închisorile comuniste. Vă dau câteva nume închise, batjocorite, schinguite, doar pentru vina de a nu fi de acord cu regimul: Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu şi alţii. Priviţi cu atenţie această poză, e foarte posibil să vă fi întâlnit cu el pe stradă, şi să vă fi salutat şi zâmbit!
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Recomandările mele pentru acest week-end în „Recomandările săptămânii„:
-
Dana Licuriciul cu articolul „1 copil 1 an 1 vis” – despre dorinţa de a fi părinte, despre momentul când ţi se cuibăreşte în suflet şi în minte acest vis: „De vreun an tic tacul e cel mai puternic zgomot pe care il aud in urechi. E cel mai dulce vis care imi umple noptile. Imi doresc un copil, mai ales cand il vad pe Mr SF cum se uita cu ochii plini de lumina la nepoteii nostri si ar fi in stare sa renunte la mancare si la somn numai ca sa le stea in preajma.”
-
Sonia cu articolul „Re(nume)” – despre nume şi renume: „Astăzi mi-am sunat mama. Nimic neobișnuit. Poate doar întrebarea pe care i-am pus-o și la care vroiam neapărat un răspuns. Cum mi-a ales numele? De ce nu am întrebat până acum, nu știu (sau poate că am întrebat și am uitat ce mi-a spus?). Ce m-a apucat tocmai acum să am asemenea neliniști?”
-
SuperBlogul lui Mihnea cu articolul „Dar din suflet” – despre o aniversare, şi despre un gest frumos ce a provocat întâi uimire, apoi zâmbete: „Îmi umplu braţele cu frumoasele mele buchete şi bat la câteva uşi din jur, dăruindu-le câte unul. Aveam mai multe decât vecini pe-acasă, şi de aceea trec mai departe. Ies frumos pe stradă şi ofer un buchet, fiecărei doamne ce se nimerea să treacă pe-acolo.”
-
Denisa Aricescu cu poezia „Sunetul din mine” – despre starea aceea specială…:
„Azi, tot ce simt e diferit,
de la emoţii la chemare…
O melodie-a rupt tăcerea
şi m-a împins către visare…” -
Psipsina cu articolul „când plouă la cannes” – despre trecut şi falsele iluzii: „câteva secunde liniştea deveni şi mai grea. apoi o văzu. în spatele lui, cu machiajul prelins pe obraz ca un clovn plouat, cu părul pe jumătate desprins din coc, adele îl privea cu ochi de ceară. mirosea a prea mult alcool, a bărbat străin, a trecut şi a false iluzii.”
