Un ţiuit strident ca o alarmă de ceas se aude dintr-o dată, de undeva de lângă fereastră. Pe glaful ferestrei din camera Kărluţei e aşezată o cutie de plastic, o cutie roşie din care răsună acest zgomot. Mă uit la ceas şi remarc că este aproape ora 21.00. Se apropie momentul când primeşte de mâncare şi a dat drumul la alarmă pentru a ne avertiza. Mă duc în camera fetei şi iau cutia cea roşie. O duc în bucătărie şi o pun jos lângă calorifer. Un botişor alb se ridică spre mine iar ochişorii mă privesc cu un aer curios. Deschid frigiderul şi caut mâncarea pentru ea. Îi dau vreo 3 foi de salată verde, îi tai o bucăţică de castravete, la fel şi morcov. Un meniu complet pentru masa de seară.
Roboţica – Duzina de cuvinte A fost odat’ un roboţel, era gălbui şi-avea un cap trandafiriu de fier, dar vai, când inima de smoală îi bătea un…
Aseară am avut chef să cotrobăi prin podul casei şi să respir aerul “stătut” al obiectelor depuse acolo, al amintirilor uitate şi prăfuite. Sunt obiecte ce au fost…
Poezia “Ferestre”
Un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Dansul gesturilor lente – Duzina de cuvinte
Mi s-a prelins
un predicat pe buze,
Gândul mi-e prelung
şi agitat a soi de precupeaţă,
Gest stingher precede
atingeri în preluare,
Sufletu-i predestinat
sau predispus la flori de gheaţă!
Degeaba sunt precis
şi precursor timid în sentimente,
Predominant mi-e frig,
Când tu îmi ţii
prelegere în dansul gesturilor lente!
Cuvinte aşternute în tabelul Psipsinei pentru duzinele de D. talentate!!!
Sursa FOTO
Am ajuns prima dată în America în 1587 pe acelaşi vas cu Sir Walter Raleigh. Eram unul din cei 100 de britanici ce încercau să întemeieze o colonie…
Un soare roşiatic se ascunsese în umbra copacilor de la marginea oraşului. Cobora molcom spre asfinţit aruncând ultime priviri printre crengi şi frunze. Întunericul îl urmărea de la…
Soarele se ridicase deasupra capetelor noastre. Era cocoţat în vârful boltei sale şi umbra lui scurtă parcă ne trimitea spre casă. Oile păşteau grupate pe un petic de iarbă la marginea pădurii. Printre tufe şi salcâmi, caprele erau răsfirate căutând leneşe crengi joase şi pline de frunze. Ici-colo, câte una se ridica pe două picioare, se spijinea cu cele din faţă pe câte un copăcel mai firav aplecându-l uşor, iar gura lacomă aduna micile frunze de salcâm. Jocurile încetaseră. Nimeni nu mai alerga, nimeni nu se mai ascundea, nimeni nu se mai căţăra pe plutele mlădioase, plute ce ne erau adevărate catapulte spre înâlţimi în jocurile noastre de copii inventivi. Era timpul să ne strângem animalele şi toţi împreună: fete, băieţi, capre, oi, să pornim în mica şi vesela noastră transhumanţă către casă.
Începuse noul an şcolar de aproape două luni. Două luni în care îşi cărase singură în spate neadaptarea şi tristeţea zilnică. Nu reuşise să îşi facă prietene printre…
Răpciune, anul de graţie 2013. Toamna venise rece şi ploioasă. Ne inundase sufletele de timpuriu cu atâtea culori ruginii. Colac peste pupăză ienicerii au invadat capitala. Acum vreun…
Eram atât de bucuroasă încât nu mai aveam stare. M-aş fi urcat în maşină şi aş fi colindat tot oraşul. Dacă a doua zi nu ar fi trebuit să ajung la birou, m-aş fi plimbat toată noaptea cu noua mea jucărie. Tocmai îmi cumpărasem o masina nouă. Mi-am dorit întotdeauna o Toyota. M-a atras modul cum era conceput design-ul acestui producător. Pur şi simplu am simţit pasiunea şi emoţia ce transcede dincolo de aspectul exterior al maşinii. M-am dus într-un showroom auto Toyota şi după consultări inspirate am ales. Mi-am cumpărat un model hibrid, o maşină Toyota Prius. Am ales emoţia, frumuseţea, şi eficienţa.
O nouă dimineaţă pare că se opreşte în geamul meu. Îmi sunt din ce în ce mai grele dimineţile. Jaluzele s-au lipit de atâta nemişcare şi am exilat…
Drumurile se întind în tăcere, îngustându-se în căutări fără sfârşit. Fiecare pas bătătorit te împinge spre tristeţi timpurii. Fiecare cărare cunoscută îţi pierde din bogăţiile adânci ale sufletului.…
Vuietul tribunei creştea neîncetat. Fiecare minut aducea un plus de energie. Un cor imens îşi înălţa mesajul către cer. Sub lumina fierbinte a reflectoarelor, mesajul tribunelor se coagula ca un nor de ploaie şi apoi se revărsa peste terenul de joc. De undeva din iarbă, de la firul ierbii, mesajul pleca aidoma unui duh scăpat, pieptănând gazonul şi căutând să ajungă la cei unsprezece nebuni frumoşi ce luptau ca nişte lei. Se lipea de picioarele jucătorilor şi urca în spirale către pieptul lor. Era locul unde acest mesaj se vroia decodificat. De aici se dezlănţuiau ambiţii şi dorinţe de victorie.
În viaţa fiecărui om există momente speciale. Sunt clipe, minute, ore sau zile, sunt perioade de timp când magia, născută pretutindeni şi rătăcind aiurea, găseşte dintr-odată şi inexplicabil…
Am văzut-o prima dată pe aleea mea. Veneam absent către casă şi drumurile noastre s-au intersectat. Am trecut indiferenţi unul pe lângă celălalt, fără să ne vedem. Doar…
Sunt un tânăr de 25 de ani. Am împlinit această vârstă acum câteva luni. O vârstă foarte importantă pentru lumea în care trăim. Este momentul considerat propice pentru întemeierea unei familii. Societatea noastră te consideră suficient de “educat” pentru a respecta regulile ei, regulile noului statut. Totul este foarte bine pus la punct. Fiecare tânăr trebuie să îşi găsească perechea compatibilă şi împreună să se integreze perfect în societate. Alegerea se face foarte uşor, nici nu trebuie să îţi baţi capul prea mult. Cunoşti o fată, o placi, te place, şi apoi urmează testul. Lucrurile se lămuresc foarte repede!
Drumul meu spre Amaru pleacă din satul Curpen. Paşi somnoroşi se pornesc pe valea Şuşiţei Verde, odată cu gâzele ce încep să trezească natura. Mi-am limpezit privirea cu…