Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

 

“Romanţă cu noi doi” de Adrian Păunescu

 

Iluzii. Şoapte. Fire mici de iarbă.
Nimic adevărat. Numai atât.
Un ultim substantiv nedoborît.
Gramatică. Umanitate oarbă.

 

Copaci betegi. Furnici pe monumente.
Ceasornicari năuci. Lumină gri.
Construcţii stinse. Cea din urmă zi.
Prin lacrimi. Dansul gesturilor lente.

 

Căderi de verbe. Lungă apatie.
Nemişcătoare felinare-n ger.
Ce front ciudat. Stingher lîngă stingher.
Şi dublu rău de mare. Ţie. Mie.

 

De undeva. De unde? Leru-i ler.
Şi-apoi nimic. Şi chiar nimicnicie.


Articole asemănătoare:


4 Comments

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Adrian Păunescu este printre preferaţii mei!

  1. Adriana – Înșiră-te mărgăritare

    Azi trec în linişte pe la toţi. Nu ştiu cum faci, dar mă alini. Mulţumesc.

    Dor…de Păunescu…totdeauna. Mare dor…

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Am simţit pe cineva trist călcând printre rimele lui Păunescu. Sper ca săptămâna asta să-ţi aducă bucurie!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »