Încă o tușă!

Pășesc calm și încrezător pe planșă. Mă așteaptă un nou asalt, un nou pas spre mâine, spre mine, spre ieri, spre tot ce mă face să respir, să simt, să visez, să construiesc. Închid ochii și ascult secundele, le ascult cum se scurg învăluindu-mi gesturile. Le ascult trecerea lăsându-le să îmi fure din bătăile inimii. Trecerea lor îmi așterne un solfegiu dincolo de mine și, mă așteaptă, să pășesc și să picur note, dând sens și poezie urmelor ce se vor abandona. Gândurile îmi zâmbesc şi mi se scurg liniştite prin trup până pe vârful degetelor. Gestul e gata de salt, doar cuvântul se lasă aşteptat în această scurgere de secunde.

Spaţiul de dincolo de mine îmi aşteaptă primul gest, prima mişcare. Şi-a ascuţit cuvintele, şi-a zăvorât sentimentele în luciri contondente. Mă aşteaptă să mă descopăr şi să îmi străpungă aerul lăsându-mi emoţiile să se scurgă în urma paşilor. Să îmi băltească acolo în iureşul trecerii şi să îmi surprindă trupul secat de tot ce a fost adunat în mine. Vrea să îmi vadă cuvintele înecate şi scufundate pe fundul uitării, acolo în mâlul deşertăciunilor printre sistole înnegrite înainte de petale.

M-am aşezat în mijlocul planşei, departe de orice gând fugar şi de marginile abandonului. Mi-am aruncat dincolo de priviri toate platoşele singurătăţii şi toate clipele otrăvite prin atingeri furişate pe sub masca indiferenţei. Sunt doar eu dezbrăcat de orice constrângeri inutile, doar eu cu slăbiciunile mele, cu sufletul deschis spre dansul secundelor, cu gândurile întrupate în cuvinte. Pe vârful degetelor mi-am păstrat cuvintele, doar cuvintele!

Fiecare tuşă  nouă începe toamna, pe 26 Septembrie, când cuvintele mi se strâng în vârful degetelor iar secundele îmi fură bătăi de inimă!

Articole asemănătoare:

• Ziua cu 26 de ore

• O săptămână minunată!