Am creat pe blogul meu o pagină specială numită “KARLA”,  o pagină dedicată Kărluţei, fiica mea cea mare (împlineşte 13 ani în luna august). Întenţia mea era să postez în această pagină câte ceva din ceea ce scrie Kărluţa, mici eseuri şi poezii. Din păcate Karla este într-o perioadă în care nu îi place să dea din “jucăriile” ei, a hotărât să îşi ţină în cufăr tot ceea ce scrie iar eu nu pot decât să îi respect decizia. Singurele cedări au fost făcute pentru revista şcolii doar pentru a nu o supăra pe profa’ de română. Şi pentru ca pagina să nu rămână goală vă fac cunoştinţă cu ea.


Karla este un copil foarte inteligent, are o personalitate puternică (nu trece nici măcar o zi să nu simt pe piele mea), serioasă, responsabilă şi cu o dorinţă fantastică de a acumula cât mai multe. La şcoală este genul de elev dorit de orice profesor, o prezenţă activă, pregătită şi într-un permanent dialog. Dacă în general este un elev de nota zece, la Lb. Română face parte dintr-o categorie selectă, a celor speciali, foarte talentaţi, a celor care scriu extraordinar, cu multă imaginaţie şi uşurinţă, cu o intuiţie şi un simţ estetic mult peste vârsta lor. “Mugurii” talentului ei au apărut de la primele compuneri de prin clasa a II-a. S-a dezvoltat frumos cu fiecare an de şcoală parcurs, pentru ca începând cu clasa a V-a să confirme în concursurile şcolare. Anul trecut (clasa a V-a) s-a calificat la faza naţională a Olimpiadei de Lb. Română (Tg. Jiu). După alte două săptămâni a participat la faza naţională a Concursului Transcurricular “Ionel Teodoreanu”, organizat de obicei de Colegiul Negruzzi din Iaşi. Anul acesta (clasa a VI-a) a reeditat performanţele de anul trecut, calificare la fazele naţionale ale Olimpiadei de Lb. Română (în luna aprilie) şi a Concursului “Ionel Teodoreanu” (săptămâna trecută), ambele organizate la Colegiul Negruzzi din Iaşi. Pentru a înţelege cât de mare este “bătălia” şi ce încărcătură emoţională se strânge la aceste concursuri, câtă stăpânire de sine şi “nevoie” de inspiraţie sunt necesare în acele momente, vă pot spune că din 47 de copii care au participat anul trecut (clasa a V-a) nu s-au mai recalificat şi anul acesta (clasa a VI-a) decât 13, iar câştigătorul de anul trecut s-a poziţionat după locul 40 în acest an.

De vreo doi ani Karla s-a transformat într-o adolescentă rebelă şi încăpătânată. Deşi am fost dintotdeauna partenerul ei de joacă şi de lecţii, între noi s-a instalat un soi de război rece. Suntem ca doi beligeranţi ce îşi flutură ameninţători steagurile, pentru ca mai târziu să semneze armistiţiul. Întotdeauna am spus că “cea mai grea meserie din lume este cea de părinte”! Şi cu toate acestea, nimic nu se compară cu mândria pe care o simt atunci când vine nerăbdătoare la mine să îmi citească ce a mai scris iar reuşitele ei îmi umplu  sufletul de bucurie. Aceste momente cântăresc mai multe decât orice.

Sâmbătă seara s-a întors de la “Ionel Teodoreanu” cu un premiu special.

 

Articole asemănătoare:


6 Comments

  1. Felicitari Adi pentru acest articol. De asemenea, felicitari, si nu doar tie ci si mamei, pentru performantele Karlei.

    Sa dea Dumnezeu sa fie sanatoasa si sa aiba in permanenta incredere in ea. Ceea ce face este excelent.

    Poate ca nu este cazul dar nu ma pot abtine sa iti dau un sfat: ramai prietenul ei pentru ca in aceasta perioada cred ca au cea mai mare nevoie de prieteni si este foarte bine sa ii gaseasca in familie.

    Lili

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Sunt minunaţi trandafiri! Îi “duc” Kărluţei diseară acasă! Îţi mulţumesc pentru gestul tău frumos!

      • elly weiss – Romania – Să vorbească despre mine ceea ce am scris si voi mai scrie poate...

        Cu placere. Azi am postat altii, cel putin la fel de frumosi. Ii daruiesc si pe ei 🙂

        Apropos de problemele cu adolescentii… Nu trebuie dramatizat, nu trebuie exagerat. Trebuie doar intelesi si iubiti 🙂 Chiar daca pare sa nu-i intereseze nici acea gija, nici iubirea. De fapt conteaza foarte mult pentru ei, dar aflandu-se in descoperirea propriei personalitati tind sa se considere a fi ei centrul uniersului. Va trece. Nici nu vei observa cand 🙂

        • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

          Ai dreptate! Aşa sunt toţi adolescenţii! Ei chiar sunt centrul universului pentru noi. Karla şi cu mine avem firi asemănătoare, şi de multe ori ne ciocnim, se lasă cu scântei!!!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »