Am vorbit de nenumărate ori despre bursa de studiu FLEX (Future Leaders Exchange Program), datorită căreia am avut șansa să studiez anul școlar anterior în America. La întoarcere din lunga călătorie departe de casă, am întâlnit o nouă lume. Da, desigur, tot România noastră, tot acasă, însă o acasă transfigurată, pe care dintr-o dată o vedeam cu alți ochi și o receptam diferit prin toate organele de simț. Iar la acest nou acasă, contribuția supremă a avut-o familia căreia ne-am alăturat: familia FLEX. Iar o parte din această familie, din prima generație de bursieri plecată în Statele Unite, este Irina Novac. Iar pentru că acest număr al revistei este dedicat femeii (și bine face că este dedicat femeii), nu am putut rezista să nu vă aduc vorbele Irinei, pentru că pe ea acest subiect o arde cel mai tare..

De fapt, o arde atât de tare încât de la întoarcerea din America, la cei optsprezece ani ai ei, Irina a organizat numeroase evenimente despre drepturile femeilor, printre care conferința Women Talk din Focșani, tabăra Girl UP! pentru tinere din regiunea Moldovei și recent, festivalul de film Radiera, prin care aceasta a provocat liceenii români să realizeze scurtmetraje despre o personalitate feminină din România..

 

Karla: În primul rând, cum a început totul? Ești interesată de roluri de gen și de feminism de dinainte de plecarea în America și nu în ultimul rând, ce efect a avut experiența din America asupra interesului tău?.

 

Irina: Înainte să merg în State eram cât de cât conștientă de ce se întâmpla în jurul meu, însă nu simțeam că sunt afectată în mod direct. În America am avut un opțional despre feminism. Era vorba despre o oră de curs zilnică numită “American Feminism-Film and Beyond”, axată pe filmografie pe tema feminismului. Desigur, nu era doar o oră de film, ci și una de discuții. Toate aceste lucruri mi-a deschis ochii treptat și am realizat cu adevărat importanța problemei odată cu Marșul femeilor, când am decis că îmi doresc să ajut și comunitatea mea în acest sens. Așa cum am precizat și mai devreme, Marșul Femeilor a fost foarte important pentru mine, care a avut loc cam în această perioadă a anului, acum doi ani, când eram eu în America. Acolo am văzut femei cu bagaje culturale complet diferite, însă în ciuda acestor diferențe, s-au unit pentru aceeași cauză. Atunci am început și eu la rândul meu să am discuții pe această temă, să nu mai accept conversații în jurul meu care denigrau femeia.

 

Karla: Având în vedere că ai descoperit acest interes în America, unde ai interacționat cu un anumit tip de femeie, iar apoi te-ai întors acasă, unde ai întâlnit un alt tip de femeie, crezi că există diferențe între femeia arhetip din America și cea din România?

 

Irina: Eu am locuit în Albuquerque, New Mexico, un oraș plin de minorități, deci eram înconjurată de femei mexicane și de culoare și nu am interacționat prea mult cu femeia tipic americană, albă și conservatoare. Când am venit în România, trăind și în mediul rural, am avut discuții cu femei și am realizat că există cazuri de violență domestică în foarte multe familii din jurul meu. M-am întrebat ce pot face eu pentru aceste femei. Pentru că îmi place foarte mult să lucrez cu tinerii, mi-am promis că o să încerc să acționez în această direcție și să ajut generația viitoare.

 

Articolul integral poate fi citit aici, pe site-ul Revistei “Știință și Tehnică”.

 

 


 

Articole despre experiența americană:

 

 


Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »