Poezia “Nu mai vreau să fiu”

Nu mai vreau să fiu


 

Mi te-ai smuls cu forţa de pe buze,
Pe pleoapă mi se zbate-o amintire,
O picătură curge în cuvinte-muze,
Dar în nori nu mai e loc pentru iubire!

 

Aerul mi-a sărăcit de ale tale şoapte,
Pe-obraji săpat surâsul tău mă doare,
Glasul tău nu mă mai strigă-n noapte,
Sunt înconjurat doar de cuvinte goale!

 

Sufletul mi-e chinuit de sentimente,
Un demon a-nceput un joc în mine,
Pe chip îmi arde numai gesturi lente,
Cât îmi lipseşte-acel senin din tine!

 

Mai am un dor ascuns din care mă inspir,
Chiar dacă este bântuit de un trist şi rece:
“Nu mai vreau să fiu!”

 

(Duzina de cuvinte: noapte, pleoapa, obraznic, soapte, joc, picatura, inspir, nori, chip, demon, obraji, senin.)

 

Umbra

 

Foto

Poveste scrisă pentru duzina de cuvinte… alte duzine, mai inspirate, mai “obraznice“, găsiţi şi la Eddie în tabel.

 

Articole asemănătoare:

 

 


6 Comments

  1. Nostalgic, dar frumos! Sentimentele pot fi grele uneori, știu foarte bine acest lucru. Dar iubirea rămâne frumoasă. 🙂

    • Dacă şi îngerii au demonii lor! 🙂 Credeam că o sa îmi pui link-ul cu Dan Bittman…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »