Poezia “Pământ de flori”

Pământ de flori


 

Mi-am prins
câteva sentimente
speriate şi
rătăcite,
mi-am luat un căuş
de gânduri copleşite,
le-am strâns bine
în pumni,
le-am fărâmiţat
şi le-am pus
pământ de flori
într-un ghiveci
părăsit!

 

Am ademenit
câteva amintiri
strivite şi
exilate,
din ele am salvat
un licăr din
privirea ta,
un colţişor
din gura ta,
un tremurat
din atingerea ta,
le-am amestecat,
le-am încălzit
la pieptul meu,
şi seminţele născute
le-am pus în
pământul din ghiveci.

 

În fiecare
dimineaţă,
din suviţe îmi
picur rouă
peste tine,
din suflet îmi
întind razele
către tine,
şi aştept…
aştept…
aştept
să îmi răsari!

 

 

Camelie

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

 

 


4 Comments

  1. 🙂 Frumos. Dar neapărat trebuie să învăt chestia aia cum că “îmi picur rouă” Chiar mi-ar folosi! 🙂

    • Sunt mai mulţi factori acolo… în acea picurare. 🙂 Nu e chiar aşa simplu!

  2. A răsărit, a citit şi s-a topit printre cuvintele tale…
    E o poezie atât de plină, atât de intensă! Toată admiraţia!

    • Îţi mulţumesc frumos, Carmen. O simt printre cuvintele mele, e acolo…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »