Poezia “Orbind”

Orbind


 

Călcând pe frunze coapte-n aşteptare,
Prin suflet ni se scurg ades tristeţi,
Simţim durerile copacului ce moare,
Şi cântul inutil al greierilor beţi!

 

Uitaţi, închidem ochii gândurilor noastre,
Şi orbi ne rătăcim singurătatea pe alei,
Ne-nfigem resemnaţi la margine de astre,
Din palme-ncep să ni se scurgă clei!

 

Orbind, tăcuţi, cu suflete-mpietrite şi uscate,
Ne legănăm în ierni ce ne cuprind oftând,
Reminiscenţe ne mai bântuie-n petale presărate,
Din primăveri trecute ce nu mai vin curând!

 

 

Ziduri

 

Foto

Despre “Orbind” găsiţi diverse înţelesuri în tabelul lui Eddie!

 

Articole asemănătoare:

 

 


5 Comments

  1. Mă simt atat de prezenta in cuvintele tale, de parcă le-as fi scris eu. Numai bine, Adrian!

  2. Nu bănuim că după colţ aşteaptă
    un gând cu primăvara-n el zâmbind.
    Ca vântul se strecoară cu paşii moi, foşnind,
    şi ne-o-nfrunzi cărarea de-acum atât de coaptă.

    • Să ne desfacem degetele în vânt şi să aşteptăm un gând cu primăvară…

  3. Pingback: Viata, scrisul şi lumea mare | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »