Poezia “Poveste tristă”

Poveste tristă


 

Furtuni de gânduri. Zbor. Dorinţe.
Busole rătăcite. Ceaţă deasă între noi.
Un dans ciudat ce saltă peste norii goi.
Cădere. Suflete-mpietrite. Nefiinţe!

 

Morminte mute. Sentimente huiduite.
Incendii. Gloate. Rădăcini vorbind de dor.
Frunze uscate ce s-au prins să cânte-n cor.
Fotografii. Bordură spartă. Rânduri dăruite!

 

Poveste tristă. Inimi degerate. Ger.
Pendulă prizonieră. Timp căzut în gol.
Ţurţuri ucigaşi ce şi-au intrat în rol.
Uitare. Soare crud. Vinovăţie-n cer!

 

 

 

Poveste trista

 

 

Foto

Articole asemănătoare:

 

 


14 Comments

      • Ştii Adriane, mulţi dintre zei, locuitori în cer aveau metehne omeneşti. Cei chinezi, cei greci, romani sau nordici 🙂
        Trebuie să mai greşească şi ei din când în când, de ce altceva ar fi zei? 🙂

        • Păi chiar greşesc, dar dacă nu îi tragem de mâneca! De asta spuneam că depinde cum trăieşti! 🙂

  1. Ce tempo are poezia ta, parca e scrisa in ritm de tobe africane… 🙂 Daruite iti sunt randurile, daruite inimii si sufletului.

    • Doar pentru suflete şi inimi ce sunt pe aceeaşi lungime de undă! Mulţumesc, Dor!

  2. Doar un colt de gand: deasupra norilor este intotdeauna cerul senin. Indiferent cat de negri sunt norii…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »