Poezia “Romanţa iubitei de departe”
Romanţa iubitei de departe
Aş vrea,
să număr din kilometrii
ce ne despart secunde,
iar la sfârşitul timpului scurs
să-mi apari iubitoare şi credincioasă!
Aş vrea,
să mă botez
în toate râurile dintre noi
ca-n lacrimile tale fericite,
şi numele iubire să îl port!
Aş vrea,
ca fiecare pas ce mă apropie de tine
să fie o treaptă spre cer, o treaptă
împletită din suferinţă pentru mântuire
şi iubire pentru împlinire!
Aş vrea,
ca strigătul disperat spre lumină
al sufletului meu, să nască mânăstiri
în juru-ţi şi-n ele
sub ocrotirea ta să hodinesc!
Aş vrea,
ca fiecare noapte
ce mă prinde departe de tine,
să-mi aducă în gânduri chipul tău luminos
iar în căldura lui să-mi încep ziua
ce urmează!
Foto
Articole asemănătoare:
Vizualizări 407
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Translate »
8 Comments
Frumos si sensibil !
Mulţumesc!
As vrea
Sa mangai urmele tale
Si sa nu-mi mai gasesc lacrimile
Pierdute in urma acelei plecari
Ce va veni!
Mi-s urmele uscate de-aşteptare,
Câci lacrimile tale s-au evaporat,
Măcar de-ar răsări din mine-o floare,
Ce-şi trage seva dulce din păcat!
Flori mai rasar doar din iubire
Iar din pacat rasar doar spini
Dar daca vezi a cactusului inflorire
Vei sti ca si pacatul e divin 🙂
Un trandafir cu spini aş vrea să-ţi dăruiesc,
Ca să-nţelegi că şi iubirea doare,
E floarea ce din mine a răsărit,
E dragostea-mi ce-n veci nu moare!
Frumos dialog… Felicitari amandurora! Imi amintiti de vremea cand scriam si eu poezii. 😉
Îţi mulţumesc, Soffy! Ne-am ascuţit un pic rimele!!! 🙂