Pentru mult timp această operațiune de-a extragerea nu mi-a fost deloc pe plac. Au fost ani când am așteptat cu destulă indiferență momentul. Preferam să trec peste eveniment rapid și discret. Nu așteptam niciun fel de plăcere. Nu simțeam nimic special. Apoi, de la un moment dat, m-am deschis și am început să mă joc. De când gesturile au învățat să se scrie în rânduri, de când pașii au învățat să se numere pe alei, bila nu mi-a mai fost atât de indiferentă. Chiar dacă e doar o joacă nevinovată în care îmi închipui zeci și zeci de scenarii. Cu multe bile, cu atingeri febrile în căutarea destinului, cu vibrații așteptate. Și cu extragerea celei care aduce împlinirea. Dar, nimic din toate acestea. Se întâmplă doar o dată pe an. Se întâmplă cu o singură bilă. Iar anul acesta este despre bila cu numărul 58.
Mă agăț cu mâna stângă de cer și cu dreapta învârt printre nori. Îmi izbesc falangele de bilă. E una singură suspendată printre priviri. O ating nesigur, cu gesturi care îmbracă. O pipăi apoi ca pe o piersică coaptă. Nu e nici rece. Nici caldă. Nici zemoasă. Și nici nu am ce să aleg. E singura bilă din univers. Ce așteaptă să mi se deschidă în căușul palmei. Și să își dezvăluie miezul.
În fiecare an trag câte o bilă. Pe singura ce gravitează printre gesturile mele și care mi se lipește de falange. Nu e loc de trișat. Să cauți bila caldă. Bila care să îți îndeplinească dorințele. Degeaba, nu poți să te minți singur. Îți aduce ceea ce ai plămădit.
Și tot aș vrea să mă joc. Așa sunt eu. Un risipitor! Învârt bila cu degetul arătător și încerc un scurt descântec. Nu mă pricep la descântece, deși babele spun că aș avea ceva vrăjitoare în familie. Și de-o parte. Și de cealaltă. Mai ales de cealaltă parte. Învârt bila până o amețesc de tot, apoi o las să se scurgă pe falange. Nu reușesc să o prind în căuș. Sau o las să fugă. Poate îmi este frică de ce găsesc în interiorul ei. Se lipește în fosa cubitală, cu numărul în sus și îmi rânjește provocator.
O iau între degete și o desfac. Nu știu ce pot să găsesc în ea. Poate un bilet. Poate un noroc. În fiecare an se întâmplă la fel. Dar nu reușesc să îmi mai aduc aminte. N-aș spune că sunt un om lipsit de noroc. Ba, din contră. O dată, demult, am câștigat un Sandero la o campanie. Asta înseamnă că sunt un om norocos, nu-i așa? Sandero a venit în aceeași săptămână în care s-a născut Măriuca, fiica cea mică. Poate de aceea am și câștigat. Vrăjitoarele din familie spun că așa a considerat universul să „coloreze” curajul de a vrea încă un copil la 41 de ani.
Hm! Dar nu a fost simplu deloc. Nu m-am gândit prea mult dacă va fi simplu sau nu. Iar curajul meu a fost un soi de inconștiență. Așa sunt eu. Zbor cu capul înainte, indiferent unde mă duce traiectoria. Nu a fost simplu deloc. În primii ani am dat-o în bară rău de tot. Și acum mai trag ca să repar din stricăciuni. Relațiile mele au ceva din nebunia unui funambul. Sunt momente magice când pășesc cu atâta nonșalanță printre gesturi, pentru ca apoi să mă clatin speriat sub presiunea unui sentiment scăpat de sub control.
O jumătate de bilă este în mâna stângă. Cealaltă jumătate este în mâna dreaptă. Le țin cu greu între degete. Bila dezmembrată îmi arde amprentele. De parcă în miezul ei ar fi nucleul pământului. Și în interior ar arde la temperaturi uriașe toate greșelile mele de om. Poate au ars. Poate că nu. Căci jumătățile înainte să cadă, precum greșiților noștri, sunt goale și pătate cu umbre. Precum este și sufletul meu câteodată.
P.S. Mă uit în spate la anul care a trecut. Sunt om. Cu bune și cu rele. Sunt un amestec de funambul și alergător. Uneori mă cuprinde spaima că vreun gest rebel îmi face ca piciorul stâng să îmi alunece în gol. Alteori că inima rănită mă sufocă în fuleu la margine de gând. Ce pot să îmi urez? Să fiu la fel de risipitor?… La mulți ani!
La Multi Ani, Adrian. Cu sanatate, bucurii, impliniri bucuroase.
Un text – pretext deosebit. Mereu ma surprind metaforele tale.
Viata chiar te inspira frumos!
Numai ganduri bune!
P.S. Mă uit în spate la anul care a trecut. Sunt om. Cu bune și cu rele. Sunt un amestec de funambul și alergător. Uneori mă cuprinde spaima că vreun gest rebel îmi face ca piciorul stâng să îmi alunece în gol. Alteori că inima rănită mă sufocă în fuleu la margine de gând. Ce pot să îmi urez? Să fiu la fel de risipitor?… La mulți ani!
18 Comments
Să fiți sănătos.
Mulțumesc frumos, Florin!
La mulți ani, Adrian! Cu bune și rele, că așa vin ele, la pachet.
Mulțumesc frumos, Cristina!
Mulți ani sănătoși și frumoși îți doresc!
Să fie! Mulțumesc, Mugur!
La mulți ani, cu sănătate și belșug sufletesc!
Mulțumesc frumos, Mihai!
La mulți ani!
Mulțumesc!
La mulţi ani!!!
Mulțumesc, Vero!
La mulți ani, Adrian!
Ani frumoși înainte, alei înflorite și frunte senină! 🌸
Mulțumesc pentru urări, Oana!
La mulți ani sănătoși și tot binele pe care vi-l doriți!
Mulțumesc frumos, Manuela!
La Multi Ani, Adrian. Cu sanatate, bucurii, impliniri bucuroase.
Un text – pretext deosebit. Mereu ma surprind metaforele tale.
Viata chiar te inspira frumos!
Numai ganduri bune!
Mulțumesc mult, Suzana! Întotdeauna vizita vechilor mei prieteni e prilej de bucurie.