Author

Adrian

Browsing

Îmi aduc aminte din copilăria mea că eram într-o continuă mişcare. Toată ziua eram afară făcând sport. Aveam o singură mare pasiune, pasiune de băiat, fotbalul. Băteam mingea pe maidan fără odihnă. Veneam de la şcoală, îmi făceam la foc automat temele, şi apoi ieşeam afară la fotbal. Ceva mai tărziu, spre sfârşitul şcolii generale, am descoperit lectura şi fabuloasa lume a cărţilor. Şi mai tărziu am descoperit muntele. Pot spune într-un mod “plastic” că cele trei elemente compun propria mea religie. Sportul, lectura şi muntele mă definesc ca individ.

Recomandările mele pentru acest week-end în “Recomandările săptămânii“:

 

  • Adela Spune cu articolul “cu sexul ramane cum am stabilit” – despre sex şi despre rasa umană cu un umor teribil: “Daca intre timp viata femeilor s-a schimbat radical si femeile ies din pestera chiar mai mult decat barbatii sa vaneze iar barbatii au descoperit micul, fotbalul si berea, cu sexul a ramas cum am stabilit.

  • Blog de iarnă (Sonia) cu articolul “Eu nu cred în destin” – despre destin şi despre asumarea propriilor acţiuni: “Eu nu cred în destin. Sunt de prea multe ori păpușa împrejurărilor concrete ale vieții. Nu mă doresc și păpușa unui regizor universal.

  • Decanu cu articolul “Munte, ploaie, drumeție și ospitalitate” – despre o drumeţie cu copiii la Cascada Urlătoarea: “Odată ajunși în pădure și după ce am reușit să motivăm cum-necum pe cei mici care se plângeau deja că îi dor picioarele să mergem mai departe, am început cu toții să ne bucurăm de frumusețea pădurii și de mirosul puternic de lemn.”

  • Radu Tuglea cu articolul “PARCĂ DESPRINSĂ DIN LEGILE LUI MURPHY !” – despre cât de greu este să lucrezi în vânzări şi despre perseverenţă: “După câteva minute în care aerul din living s-a mai limpezit de cenuşă şi funingine iar eu am reuşit să-mi şterg cât de cât ochelarii, primul lucru pe care l-am văzut au fost dinţii gazdelor (mă tot întrebam ce pastă folosesc de sunt atât de albi) după care am auzit imperativ : -Afară ! Să vină imediat şeful tău !

  • Liviu Rădulescu cu articolul “Taximetria, Made In Romania!” – despre traficul rutier şi taximetrişti; “Oare Politia Romana doarme ”in post”? -Vad destule aparate radar pe marginea autostrazilor, pe marginea soselelor, insa nu vad si politisti care sa-si faca meseria in tocmai zonele cu trafic intens, acolo unde toti idiotii inventeaza de fiecare data noi reguli de circulatie temporare doar pentru ca pot, doar pentru ca nu e nimeni care sa-i penalizeze!

  • Cora Bogdan cu articolul “Doi cărau un geamantan” – despre bagajele pentru vacantă: “Parcă niciodată n-a mers totul chiar atât de bine. Să nu uit nimic și totuși să am bagajul închis. Chiar să fi încăput toate la marea artă? Se prea poate. Cu vârsta, înțelepciunea aranjamentelor personale e cea care face totul să pară magie. Poate și lista făcută în prealabil, mi-am spus în gând, râzând ușor.

 

Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!

Foarte mulţi îşi dau cu părerea despre dragoste. Unii spun că dragostea durează doar un an sau doi, sau cel mult trei. Alţii spun că totul s-a terminat după ce ai consumat tot borcanul cu miere. Cei mai trişti spun că nu au iubit niciodată. Nu sunt deloc de acord cu ei. M-am îndrăgostit iremediabil şi pe viaţă. A fost dragoste la prima vedere. Iubesc de 15 ani şi cu fiecare zi care trece focul aciuat în mine devine mai mare, mai jucăuş. Iubesc în cel mai copilăresc mod “Ţara Gugulanilor”. În România există o zonă numită “Ţara Gugulanilor”. Unde este această zonă şi cine sunt mândrii Gugulani? Vă voi povesti pe îndelete!

Vă mărturiseam în articolul “Flori pentru Karla” că am creat o pagină specială pe blogul meu, o pagină numită “KARLA” în care să public creaţiile fiicei mele. Îmi exprimam regretul  de a nu putea face acest lucru pentru simplul motiv că fiica mea nu este de acord. În final, în acel articol am prezentat-o pe Karla, şi m-am angajat să respect decizia ei. Între timp lucrurile s-au schimbat. Nu! Karla nu a revenit asupra deciziei, însă pe măsură ce anumite creaţii literare ale ei apar în spaţiul public, în diverse reviste, atunci nu mă mai consider obligat la angajamentul iniţial. Mă refer doar la cele apărute în reviste literare. La sfârşitul lunii trecute a apărut ultimul număr (nr. 38) al revistei “Apollon”. În paginile revistei apar  o poezie (Premiul II – vezi articolul menţionat mai sus) şi două mici eseuri. Vă invit să citiţi “Să fii liber” de Karla Manea.

Cu toţii ne aducem aminte de vremea copilăriei noastre. Când spun ne aducem aminte mă refer la generaţia “decreţeilor” şi a celorlalţi născuţi după, în anii de aur ai ceauşismului. De fapt, “decreţei” sunt toate generaţiile născute după decret (1966) şi până în decembrie 1989. În popor sunt numiţi “decreţei” doar cei născuţi în perioada de vârf a naşterilor post decret, adică în perioada 1966-1972. Oriunde ne-am fi născut în România, eram mulţi pe aceeaşi uliţă, eram mulţi pe aceeaşi stradă.

Anul 1912. Pe fondul slăbirii Imperiului Otoman, care tocmai semnase pacea cu Italia în urma înfrângerilor suferite în Tripolitania (Libia) şi în Insulele Dodecaneze (ex. Rodos), se înfiinţează Liga Balcanică. Aceasta era formată din Serbia, Muntenegru, Grecia şi Bulgaria. Era momentul propice ca Balcanii să scoată Imperiul Otoman din Europa, un imperiu poreclit “muribundul” Europei de prin secolul al XVII-lea şi care profitând de inconstanţa marilor puteri rezistase încâ două sute de ani.

Săptămâna aceasta fiind în vacanţă cu familia în Bulgaria, pe litoralul Mării Negre, la Nisipurile de Aur, am ţinut în mod special să facem o vizită şi la Balcic. Eram adolescent când am citit romanul “Pânza de păianjen” al Cellei Serghi. Atunci a fost momentul când am reţinut acest nume, Balcic. Cella Serghi descrie cu atâta pasiune şi în culori atât de frumoase acest orăşel, încât mi-am dorit să respir aerul său oriental. Anii au trecut dar “parfumul” descrierilor Cellei Serghi a lăsat o umbră de mister în imaginaţia mea, şi o dorinţă latentă ce s-a vrut împlinită.

Recomandările mele pentru acest week-end în “Recomandările săptămânii“:

  • Mihaela (Gmxul) cu articolul “Articole copiate sau originale?” – o mică excepţie, nu este un articol nou, dar este de actualitate. Despre bloggeri copy / paste. Sunt unii care vânează doar concursuri şi în rest c/p. Voi aţi identificat astfel de bloggeri?;

  • Irealia cu articolul “Gospodiva ia lecții de fotografie” – despre participarea Gospodivei la un curs de fotografie. Credeţi că va vedea lumea cu alţi ochi după terminarea cursului?;

  • Jurnalul unei Eve cu articolul “Suntem egali, dar de fapt nu suntem” – despre egalitatea dintre sexe, pardon, despre egalitatea dintre genuri, cum ni se recomandă de la Bruxelles. Sunt femeile egale cu bărbaţii? Eva ne spune că sunt femei care doresc tot mai mult să se compare cu bărbaţii! De ce aţi face asta Doamnelor? Simone de Beauvoir (militantă faimoasă pentru emanciparea femeilor) a spus că “femeie nu te naşti, ci devii”. A fi femeie înseamnă mult mai mult decât banala dispută dacă suntem egali sau nu!!! Vă invit să citiţi articolul Evei;

  • Elly Weiss cu articolul “Un amestec al tuturor esențelor pe care le port…” – despre talent, pasiune, muncă, perseverenţă, despre un vis devenit realitate. Despre Patricia Kaas;

  • Dana Lalici cu articolul “Blogul: a full time job?” – despre cât timp vrem şi reuşim să alocăm blogului;

  • Liviu Rădulescu cu articolul “Ziua In Care, Aproape, Mi-A Fost Rusine Ca Sunt Român!” – despre goana cu orice preţ după notorietate a unora din media, călcând cu bocancii chiar şi pe nenorocirea oamenilor;

  • Life is but a Dream cu articolul “Miercurea fara cuvinte (6) – Cuteness Overloaded” – e sfârşit de săptămână şi ajunge cât aţi citit, doar bucuraţi-vă ochii cu micuţa Emilia, un bebe dulce, dulce de tot;

Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!

P.S. Dragi prieteni blogosferici, în următoarele 6 zile sunt plecat cu familia într-o mică vacanţă, pe litoralul bulgăresc, la Nisipurile de Aur. Voi fi prezent pe blog doar în regim de avarie, aşa că nu vă supăraţi prea tare dacă nu reuşesc să vă citesc în această perioadă. 🙂

Bucureşti. Sâmbătă seara, săptămâna trecută. Orele aproximative 21.00. Zonă centrală, pe lângă Universitate. O întâmplare devenită banală pentru o capitală europeană, în deceniul 2 al secolului 21. Un grup de intelectuali rrromi călcau în picioare, la propriu, un bărbat, un om. Cu pumni, cu picioare, ba unul din ei cu mai multe clase avea chiar o lopată. Da, nu glumesc şi nu greşesc. Un adevărat RRRom Chilote îl bătătorea efectiv pe acest OM. Apoi, ceilalţi vreo cinşpe diplomaţi de ferentari plus o divă pirandă treceau peste el şi îl asfaltau.

În 29 aprilie 2013 pe Hotnews era publicată o ştire legată de înscrierea în clasa pregătitoare. Se prelua o declaraţie a ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, care într-o videoconferinţă cu reprezentanţii inspectoratelor şcolare din teritoriu, prezenta un top 50 al celor mai căutate şcoli din ţară în funcţie de cererea pentru înscrierea la clasa pregătitoare. Evident că acest clasament nu reprezenta neapărat şi un top al calităţii. În acest clasament Şcoala Gimnazială nr. 195 din sectorul 3, Bucureşti, se poziţiona pe locul al doilea la nivel naţional.

Cine este White Car? Albă ca Maşina este draga mea Sanderuţa. La toamnă împlineşte cinci anişori. Ştiu că pentru o maşină cinci ani de viaţă înseamnă foarte mult. Chiar mai mult decât la unele animale, de exemplu la câini. Teoretic, trebuie să fie bătrână şi hăndrălită. Dar maşinuţa mea e una deosebită, magia cu care a apărut o face să rămână la fel de frumoasă şi imaculată. O iubesc la fel de tare ca acum cinci ani, mai ales pentru modul şi clipa în care a apărut. A intrat în viaţa noastră, a familiei mele, într-un moment cu totul special. Să vă povestesc despre ce e vorba!

Cele mai interesante articole ale săptămânii în recomandarea  – “Vinerea recomandăm articole“:

Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!

 

Translate »