Citit de 5915ori!
“Un pumn de clipe” – Psiluneli
Un pumn de clipe
Un pumn de clipe
am risipit,
în drum spre cerul
cel promis,
ai mers atât cât ai putut
şi printre fulgere
mi te-ai oprit!
Am vrut să mă întorc
să te culeg,
căci fără tine cerul
şi-a pierdut culoarea,
un fulger mi-ai trimis
să mă răneşti
şi în cădere tu mi-ai smuls
din piept şi floarea!
Şi am căzut acolo…
dedesubt,
printre stafii şi
suflete pierdute,
pământul m-a îmbrăţişat
ca pe un dar,
şi mi-a născut în jur
numai redute!
Un pumn de clipe
am risipit,
în drum spre cerul
cel promis!…
Sursa Foto
Pumn de clipe risipite (sau nu) găsiţi şi în tabelul Psipsinei.
Articole asemănătoare (psiluneli):
lili3d
20/01/2014 at 21:27
Poate că nu le-ai risipit,
Ele s-au dus într-un alt pumn.
Le-a prins ușor, le-a mirosit
Și le-a făcut apoi un imn.
Adrian
20/01/2014 at 22:18
Aş vrea să fie clipa
precum în rima ta,
Dar fulgerii dansează
fără milă… în inima mea.
Îţi mulţumesc!
dordefemeie
20/01/2014 at 21:29
Un pumn de clipe ai castgat
Cand floarea ti-a pastrat culoarea
Cand drumul inspre cer tu l-ai aflat
Chiar daca i-ai pierdut imbratisarea.
Adrian
20/01/2014 at 22:20
Drumul spre cer eu îl ştiam,
Dar ce folos că fulgerii
mi-au stat în cale…
Îţi mulţumesc, Dor!
Denisa
20/01/2014 at 21:30
O poezie sublima… randuri ce adapostesc sentimentele, asa cum sunt privite de un suflet cu suflet !
Felicitari !
Adrian
20/01/2014 at 22:24
Din suflet mulţumiri, Denisa!
psi
20/01/2014 at 21:38
da, cam aşa mă simt şi eu… ca după o cădere… spre o tăcere.
Adrian
20/01/2014 at 22:22
Ne ajută cineva să ne mai ridicăm? 🙂 Mulţumesc, Psi.
psi
21/01/2014 at 00:15
mai merit să mă ridic? cam aşa ar fi întrebarea.
nu ai de ce să îmi mulţumeşti. eu te citesc oricum, chiar dacă nu las totdeauna semne.
Adrian
21/01/2014 at 01:07
Suntem precum stele! Doar norii vin şi pleacă…
Radu Thor
21/01/2014 at 08:55
Un pumn de clipe-am adunat
De jos tot m-am ridicat
Cu speranţe m-am blindat
Şi în zbor iar am plecat.
Off, Doamne, ce bine ar fi să fie aşa! 🙂
Adrian
21/01/2014 at 10:27
Dar blindajul din speranţe nu blochează emoţiile să te “pătrundă”, aşa-i? 🙂
SimonaR
22/01/2014 at 03:28
Pământul ți-a născut redute, dar te-a renăscut mai puternic și-acum poți cuceri cerul.
Adrian
22/01/2014 at 10:01
Am pornit deja, sunt la porţile celui de-al nouălea cer! 🙂