“Un pumn de clipe” – Psiluneli

Un pumn de clipe


 

Un pumn de clipe
am risipit,
în drum spre cerul
cel promis,
ai mers atât cât ai putut
şi printre fulgere
mi te-ai oprit!

 

Am vrut să mă întorc
să te culeg,
căci fără tine cerul
şi-a pierdut culoarea,
un fulger mi-ai trimis
să mă răneşti
şi în cădere tu mi-ai smuls
din piept şi floarea!

 

Şi am căzut acolo…
dedesubt,
printre stafii şi
suflete pierdute,
pământul m-a îmbrăţişat
ca pe un dar,
şi mi-a născut în jur
numai redute!

 

Un pumn de clipe
am risipit,
în drum spre cerul
cel promis!…

 

 

 

 

 

Sursa Foto

 

Pumn de clipe risipite (sau nu) găsiţi şi în tabelul Psipsinei.

Articole asemănătoare (psiluneli):

 

 


14 Comments

  1. Poate că nu le-ai risipit,
    Ele s-au dus într-un alt pumn.
    Le-a prins ușor, le-a mirosit
    Și le-a făcut apoi un imn.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Aş vrea să fie clipa
      precum în rima ta,
      Dar fulgerii dansează
      fără milă… în inima mea.

      Îţi mulţumesc!

  2. dordefemeie – `Uneori, pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa il ai.` Urszula Zybura

    Un pumn de clipe ai castgat
    Cand floarea ti-a pastrat culoarea
    Cand drumul inspre cer tu l-ai aflat
    Chiar daca i-ai pierdut imbratisarea.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Drumul spre cer eu îl ştiam,
      Dar ce folos că fulgerii
      mi-au stat în cale…

      Îţi mulţumesc, Dor!

  3. Eda

    O poezie sublima… randuri ce adapostesc sentimentele, asa cum sunt privite de un suflet cu suflet !

    Felicitari !

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Din suflet mulţumiri, Denisa!

  4. psi – Brasov – mi se aşează adesea pe gură dinspre inimă venind, ascendent, cu paşi moi şi neauziţi.... pisici ce torc despre lume

    da, cam aşa mă simt şi eu… ca după o cădere… spre o tăcere.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Ne ajută cineva să ne mai ridicăm? 🙂 Mulţumesc, Psi.

      • psi – Brasov – mi se aşează adesea pe gură dinspre inimă venind, ascendent, cu paşi moi şi neauziţi.... pisici ce torc despre lume

        mai merit să mă ridic? cam aşa ar fi întrebarea.
        nu ai de ce să îmi mulţumeşti. eu te citesc oricum, chiar dacă nu las totdeauna semne.

        • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

          Suntem precum stele! Doar norii vin şi pleacă…

  5. RaduThor

    Un pumn de clipe-am adunat
    De jos tot m-am ridicat
    Cu speranţe m-am blindat
    Şi în zbor iar am plecat.

    Off, Doamne, ce bine ar fi să fie aşa! 🙂

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Dar blindajul din speranţe nu blochează emoţiile să te “pătrundă”, aşa-i? 🙂

  6. SimonaR – Portugalia – http://simonikool.blogspot.com

    Pământul ți-a născut redute, dar te-a renăscut mai puternic și-acum poți cuceri cerul.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Am pornit deja, sunt la porţile celui de-al nouălea cer! 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »