M-am furişat vinovat
printre gândurile tale,
căutând un drum
închipuit.
M-ai lăsat
să pătrund adânc,
trecând pe lângă
semne schimbate şi
m-ai rătăcit
între gesturi,
între priviri.
Mă învârt trist
prin cotloanele
indiferenţei tale,
prizonier înşelat
de propriile himere.
Lasă-mă să ajung
pe retină, să-ţi văd
sufletul pustiu!
Sau, mai bine,
trimite-mi un gând
ascuţitor…
Da, ai potrivit perfect imaginea la cuvinte, exact luminita de la capatul tunelului! No ofense, dar ma distreaza intotdeauna sa vad cum se rataceste un barbat in mintea vasta a unei femei si mai ales cum exprima acest sentiment in metafore.
Un gând ascuţitor am şi eu, dar mi-e ciudă că nu-mi dă pace de o săptămână de când mă întreb eu când îmi voi reveni cu timpul să vă pot citi pe toţi?! Uite ce versuri drăguţe pierdeam.
Nu, dar am auzit că ar fi bun la ceva! La ce? Rămâne de văzut. Deja sunt ofensat! 🙂
E bună şi indiferenţa la ceva. Camus spunea: “Învaţă-mă indiferenţa care naşte pasiuni!”. Cred că avea mare dreptate… 🙂
Nu cumva himera a fost si gandul ca ai fost lasat sa patrunzi adanc? De prea multe ori ne pacalim singuri…
De prea multe ori imi vine sa iti spun cat de mult imi place cum scrii… 🙂
Da, ai potrivit perfect imaginea la cuvinte, exact luminita de la capatul tunelului! No ofense, dar ma distreaza intotdeauna sa vad cum se rataceste un barbat in mintea vasta a unei femei si mai ales cum exprima acest sentiment in metafore.
Uneori metaforele pot fi şi mai acide decât atât! 🙂 No ofense!
Un gând ascuţitor am şi eu, dar mi-e ciudă că nu-mi dă pace de o săptămână de când mă întreb eu când îmi voi reveni cu timpul să vă pot citi pe toţi?! Uite ce versuri drăguţe pierdeam.
Nu-i bai! Ai pierdut poveşti şi versuri mult mai drăguţe! 🙂
offfffffffffffff
…..tare rău îmi pare!
Nu-i timpul pierdut!
Tu vrei un gând ascuțitor, dar vei ști ce să faci cu el? No offense. 🙂
Serios vorbind, decât indiferență, mai bine nimic.
Nu, dar am auzit că ar fi bun la ceva! La ce? Rămâne de văzut. Deja sunt ofensat! 🙂
E bună şi indiferenţa la ceva. Camus spunea: “Învaţă-mă indiferenţa care naşte pasiuni!”. Cred că avea mare dreptate… 🙂
Sufletul nu e niciodata pustiu, trebuie sa ai puterea sa vezi ce e dincolo de aparente…
Da, nu există deşert…
Pingback: Irealia |
Nu cumva himera a fost si gandul ca ai fost lasat sa patrunzi adanc? De prea multe ori ne pacalim singuri…
De prea multe ori imi vine sa iti spun cat de mult imi place cum scrii… 🙂
Nu mai ştiu unde începe şi unde se termină himera! Eu simt că am fost acolo şi asta e tot ce contează! 🙂
Pingback: Irealia | Ascuțitor
Pingback: Ascuțitor | irealia