Un început de săptămâna cu un brad împodobit în casă şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

 

 

“Colind de dor de sat” de Adrian Păunescu

 

Cînd mi-e dor de satul meu intrat
În zăpadă pînă la prăsele
Inventez în mintea mea un sat,
Leagănul copilăriei mele.

 

Unde-or fi acum acei bătrîni
Ce m-au învăţat colinde stranii?
Aburi calzi se scoală din fîntîni,
Casele îşi caută ţăranii.

 

Un colindător mă simt şi eu
Cînd palpită toaca la vecernii
Şi mă-ndrept în gînd spre satul meu
Mirosind a darurile iernii.

 

Maică-mare, tată-mare, voi,
Risipiţi adînc prin cimitire,
Anul Nou vă-ntoarce înapoi
În copii să puneţi iar iubire.

 

Nu mai pot vorbi de-atîta dor,
Satul meu mă dă din nou la grindă,
Vorbe n-am dar, serv al tuturor,
Ochii mei clipesc şi vă colindă.

Brad


Articole asemănătoare:


16 Comments

  1. Frumos brad, cat despre colindul de dor al lui Adrian Paunescu… mi-a patruns exact in suflet. La multi ani Adrian!

  2. Rascolitor colind ai ales pentru astazi… Casele care isi cauta taranii se vor surpa uitate de lume si de viata, iar noi vom trece mai departe, nepasatori… 🙁
    An nou fericit sa ai!

    • Eu cred că lucrurile încep să se schimbe… în noi, în jur. Mă refer la acea nepăsare de care aminteai, la nevoia de mai multă implicare… Aşa sper!
      La mulţi ani, Vienela! Îţi doresc un an nou plin de bucurii!

    • Îţi mulţumesc, Centurion! Toate bucuriile să îţi calce pragul casei, şi multă sănătate!
      La Mulţi Ani!

  3. Da unde-i “Steaua” din vârf???
    Acum să te văd fotbalistule! 🙂

    La mulţi ani şi sănătate să le putem duce pe toate! 🙂

    • Vârful de brad a fost ales şi pus de către Măriuca. Steluţa mea e cea de pe Ramon Sanchez Pizjuan!
      La mulţi ani! Vrem, nu vrem, le ducem! Pentru 2014 mi-am propus să ajung prin Constanţa şi Reşiţa, să vă cunosc pe tine şi pe Centurion. 🙂

      • Ia uite ce coincidenţă! Îmi propusesem ca în vară să-mi fac drum prin capitală, mai sunt vreo 2-3 bucureşteni de-ai tăi pe care mi-ar făcea deosebită plăcere să-i cunosc în “real life”. Dacă reuşeşte şi Radu să-şi facă traseu în zonă ne vedem pe teritoriul celor care domină blogosfera 🙂
        Ai dreptate, pentru vechii stelişti, Steaua este aceea de pe Ramon Sanchez Pizjuan 😀

  4. La multi ani, Adrian!
    Mi-ai facut dor de un colind din satul copilăriei mele, cu poteci prin nămeții cât casa.
    ”Afara ninge lnistit
    Și-n casă arde focul…”
    Parcă o văd pe bunica și aud vreascurile pocnind în sobă în timp ce bunica ne povestește. O scenă magică. Pe masă sun colăcei și nuci. Ne învăluie aroma merelor puse la copt. Vremuri, vise de demult…

    • După joaca prin nămeţi şi ger intram în casă… îmi aduc aminte de căldura care mă cuprindea şi mă “ameţea”…

  5. La multi ani, intaziat, Adrina. Vazusem o postare nou de la tine si acum cand am venit sa o caut nu am mai gasit-o…. Oare ce se intampla? Ma grabesc, dragaul meu domn talentat sa te salut pe anul acesta si sa iti urez….sa ti se intample o mie de minuni.

    • Mă bucură salutul tău, dragul meu Licurici! Nu stai aşa departe de mine, aşa că cele o mie de minuni se vor întâmpla zilnic pe urma paşilor tăi!
      A fost o mică problemă tehnică la editarea pe tabletă, de aceea articolul a dispărut, pentru că nu era gata! 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »