RSS
 

Ţinutul Gugulanilor

11 Jul

Citit de 10801ori!

Foarte mulţi îşi dau cu părerea despre dragoste. Unii spun că dragostea durează doar un an sau doi, sau cel mult trei. Alţii spun că totul s-a terminat după ce ai consumat tot borcanul cu miere. Cei mai trişti spun că nu au iubit niciodată. Nu sunt deloc de acord cu ei. M-am îndrăgostit iremediabil şi pe viaţă. A fost dragoste la prima vedere. Iubesc de 15 ani şi cu fiecare zi care trece focul aciuat în mine devine mai mare, mai jucăuş. Iubesc în cel mai copilăresc mod “Ţara Gugulanilor”. În România există o zonă numită “Ţara Gugulanilor”. Unde este această zonă şi cine sunt mândrii Gugulani? Vă voi povesti pe îndelete!

caras_severinBănăţenii cunosc foarte bine termenul de Gugulan. E sinonimul specific lor pentru Mândrie. Pe Wikipedia se spune că Gugulanii sunt locuitori de etnie română din zona rurală a Banatului montan din nordul judeţului Caraş-Severin. Mă voi referi în mod special la zona de nord-est a judeţului, la Valea Bistrei, la porţiunea dintre Obreja şi Bucova.

Când vii dinspre Ţara Haţegului şi te îndrepţi către Valea Bistrei, şoseaua se grăbeşte voiniceşte spre mângâierea suavă a apelor Banatului. Înainte de Sarmizegetusa, un pui de şosea o coteşte ştrengăreşte spre stânga (spre sud), atrasă de ocheadele sălbaticului Retezat. Rezişti ispitei şi te duci mai departe trecând pios pe lângă  Ulpia Traiana Sarmizegetusa, vatra unei civilizaţii născută din urletul muribund al capului de LUP, un fior ce încă fumegă în  rădăcinile noastre. Pe dreapta, spre nord, misteriosul Poiana Ruscă se opinteşte în şosea, aruncând priviri furioase către sud. Retezatul îl priveşte condescendent pe mai invidiosul său tovarăs de gardă. Orizontul se îngustează pe tăcute. Aerul se cerne în ritmul mărşăluitor şi funebru al Legiunii a V-a Alaudae, legiunea lui Domiţian ce grăbeşte la pieire spre Pasul Tapae. Suntem deja în Pas, Porţile de Fier ale Transilvaniei. Şoseaua îngheaţă. În liniştea pădurilor milenare se mai aud strigătele victorioase ale dacilor lui Decebal, şi vaietul înfundat al legiunii romane căzute. Frigul iscat ne scutură, ne trezeşte o stare de jenă la amintirea vremurilor când eram lupi şi când doar moartea ne îngenunchea. Părăsim spaţiul amintirilor şi coborâm energici către Bucova, cu sângele încă clocotind a luptă.

glimbocaŞi iată-ne în Ţara Gugulanilor! Bistra ne ţine tovărăşie zâmbindu-ne spre obrazul drept, pentru ca apoi să ne mângâie cu stropii săi şi pe obrazul stâng. Băuţar, Vama Marga, Voislova, Zăvoi, toate sunt comune mari şi frumoase. Trecem prin oraşul Ferdinand, vechea aşezare numită Ohaba Bistra. Chiar nu înţeleg de ce primăria oraşului nu trece la denumirea veche şi menţine  încă numele atât de bolşevic, de urât, Oţelul Roşu. La 3km de oraş este comuna Glimboca. Aici ne oprim motorul şi ne aşezăm la tors. E locul unde dragostea a ţâşnit din natură. Amestecul de munte, ape, pădure, aerul… acest amestec  este ameţitor. Glimboca parcă este aşezată pe pătura de picnic a gardienilor montani. Stau la picnic împreună pe malul Bistrei Poiana Ruscă, Ţarcu cu fratele mai mic, care se numeşte chiar Muntele Mic, şi Retezat un pic mai departe privind trufaş. Toţi stau la picnic şi îşi oglindesc crestele în aerul mândru al Glimbocăi. Dincolo de Timiş, Semenic le trimite bezele verilor săi.

Cine sunt cei care îşi spun cu atâta mândrie Gugulani? Săpăturile arheologice în această zonă au confirmat prezenţă umană din perioada neolitică. Cele mai vechi atestări documentare datează din secolul al XV-lea. Vorbim de o zonă greu încercată datorită poziţiei la graniţa dintre mari puteri europene, Regatul Ungar apoi Imperiul Habsburgic respectiv Imperiul Otoman. Marea majoritate a confruntărilor în spaţiul românesc dintre marile puteri creştine şi turci s-au dat în teritoriul delimitat de Culoarul Timiş-Cerna-Bistra. Iar românii au luptat întotdeauna în primele rânduri. A fost controlată de Regatul Ungar, apoi de Imperiul Otoman după Mohacs şi transformarea Ungariei în paşalic. După Passarowitz 1718, Banatul este alipit la Imperiul Habsburgic. Populaţia din zonă a alimentat adevărate regimente de grăniceri. Gugulanii sunt urmaşii unei populaţii dârze, rezistente şi trecute prin mari încercări.

Cu 15 ani în urmă ascultam fascinat poveştile viitoarei mele soţii şi a viitorilor cumnaţi despre Glimboca. Aveau un mod atât de molipsitor şi incitant de a-mi povesti despre natură, despre oameni încât nu îmi doream decât să ajung acolo. Povesteau despre lucruri simple, despre obiceiuri locale cu atâta drag şi cu atâta căldură sufletească încât deveneai încetişor unul de-al lor. Întotdeauna când se adunau şi începeau să vorbească de Banat, ca un resort plecat din interior, toţi începeau să pronunţe cuvintele în dialectul bănăţean.

În august 1998 am vizitat pentru prima oară Glimboca. Realitatea găsită acolo nu era cu nimic mai prejos decât imaginile create din poveştile lor. Casele, oamenii, râul Bistra, pârâiaşul Ramna, pădurile din marginea Munţilor Poiana Ruscă, toate te fermecau. Vizitele şi Răchia făceau serile tot mai fierbinţi. Atunci am participat prima dată şi la cea mai importantă sărbătoare a Gugulanilor. Este sărbătoarea de Sfânta Maria din 15 august numită RUGĂ (Negeie). La 15 august Glimboca redevine centrul universului. Toţi se întorc acasă. Copiii şi nepoţii se întorc la mamă, la părinţi, la bunici, la vatră. Indiferent unde i-a dus valul vieţii, pe 15 august lumea se comprimă şi se confundă cu vatra satului. Fiecare îşi pregăteşte locuinţa pentru a primi vizitatori. Se face curăţenie în casă, se vopsesc geamuri, porţi, borduri. Se curăţă de iarbă trotuarul din faţa porţilor. Cuvântul “FALĂ” este foarte important în această perioadă. Cu cât ai mai mulţi vizitatori de Rugă, cu cât îţi trec mai mulţi pragul casei, se consideră că eşti un om important în comunitate, un Gugulan cu Fală. Oamenii se îmbracă în port popular, vin muzicanţii, străzile duduie de joc şi petrecerea se duce până la miezul nopţii.

După 1998 am revenit la Glimboca de multe ori. Frumuseţea locurilor a rămas neştirbită. Căldura oamenilor nu s-a pierdut deloc. Am hoinărit prin Munţii Banatului de fiecare dată. Extrem de puţin pe cât mi-aş fi dorit. Munţii Ţarcu cu a sa perlă Poiana Mărului, Muntele Mic, Munţii Poiana Ruscă, mai în amonte Retezat, peste Timiş Semenicul. Cât de frumos este şi la Trei Ape!

De 15 ani sunt îndrăgostit de Ţinutul Gugulanilor!

 


 

Pentru Miki, soţia mea, o gugulancă sută la sută.

 

 

 

 

 

Articole asemănătoare:


0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes
 
24 Comments

Posted in Muntele

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu

    11/07/2013 at 16:57

    Frumos si cu patos scrii ! 🙂
    L-ai citit pe Ioan Dan? Imi amintesti oarecum de el ! 🙂

     
    • Adrian

      11/07/2013 at 17:19

      Mulţumesc, Radu. Sigur că l-am citit pe Ioan Dan. Sunt un mare consumator de istorie şi roman istoric!
      Bună gluma ta! 🙂

       
      • Radu

        11/07/2013 at 17:22

        Nu e gluma ! Cand am citit articolul asta mi-a venit in minte !

         
  2. Lili

    11/07/2013 at 20:50

    Felicitari inca odata. Foarte frumos ai scris. Ii faci pe cei care citesc sa isi doreasca sa vada acele locuri.

    Nu stiam cine sunt gugulani desi s-ar putea spune ca am stat cu un reprezentant la masa.

    Apropro! Pai daca iubesti demult si atat de frumos lasa dragostea sa se vada si nu doar in scris. Felicitari Miki!

     
    • Adrian

      12/07/2013 at 00:57

      Nu e aşa de simplu! Dragostea este ca un mic ghem speriat şi ascuns într-un colţ al sufletului. Trebuie să îl afli şi să îl ademeşti la vedere!

       
      • Agnes

        12/07/2013 at 18:27

        asa este…si daca nu stii sa-l “ademenesti la vedere”…ramane acolo ascuns 🙁

         
  3. Agnes

    12/07/2013 at 18:25

    Ce frumos ai descris Glimboca…am fost si eu acolo, cred ca inaintea ta, tot de Ruga, cu Miki! 🙂

     
  4. Radu

    12/07/2013 at 18:34

    Arunca te rog o privire pe ultima mea postare cu Azi e vineri si… 🙂

     
  5. Fray Guillermo Osb

    14/02/2014 at 16:39

    In primul rand, termenul de “gugulan” se asociaza exclusiv locuitorilor satului Cornereva datorita varfului Gugu. Parintii mei mi-au spus clar ca noi nici o data nu am fost denumiti gugulani. Si-s banateni pur-sange amandoi. Tata e din Teregova si are si radacini la Rusca, iar mama e dupa tata din Prisian, iar dupa mama din Bucosnita cu un sfert de radacini in Ilova si altul in Golet. Si nici o data nu au auzit sa-i cheme cineva “gugulani”. Apoi, nomenclatura oraselor, satelor, apelor, dealurilor, muntilor di Banatul montan este preponderent slava (Criva, Belareca, Cerna, Colnic) si maghiara (Hideg, Potoc), dar mai sunt si nomenclaturi de provenienta latina (Nera) si mai ales de la primii nostri stramosi de pe acest pamant banatean: CELTII (Timis, Caran, Golet, Berzovia). Ori originea “dacica-pura” este si ilogica: Cautati dacii-puri in alta parte (daca mai exista) si NU in PROVINCIA ROMANA. Mai mult: trasaturile fizice ale banatenilor din zona noastra sunt foarte asemanatoare cu cele ale oamenilor din zone celtice: Galicia (N. Spaniei), Tara Galilor etc. Unica diferenta e ca in randul nostru se prezinta si niste influente asiatice (toti avem ca stramosi razboinici huni, avari, pecenegi si maghiari amestecati cu femei valahe locale). Portul banatean din zona noastra este o amestecatura de sarbesc cu german. Iar graiul prezinta o neo-latina cu accent celto-huno-slav. Mai ales cu o puternica pronuntie celtica: asemeni altor limbi neo-latine- celtice: galiega, retoromana, portugheza din nord etc.

     
    • Adrian

      14/02/2014 at 17:16

      Sunt impresionat de avalanşa de informaţii pe care le-aţi pus în comentariul dvs. Vă mulţumesc pentru efort.
      În primul rând, articolul meu nu se vrea un tratat de etnogeneză despre zona Banatului. Este un articol scris într-un stil personal şi “emoţional” despre aceasta zonă, zonă care îmi place foarte mult. Socrul meu este născut în Glimboca, pe Valea Bistrei. Aşa am ajuns să cunosc şi să iubesc această zonă superbă. Oamenii din Glimboca îşi spun şi se simt Gugulani, în consecinţă, nu am nicio rezervă să îi numesc altfel!!! Ştiu că zona are un caracter pronunţat eterogen dpdv al populaţiei. De altfel, chiar în zona Glimboca – Oţelul Roşu sunt români, saşi, italieni, rrrrromi, unguri etc. Cine vorbeşte de daci puri? Mai există populaţii pure în lumea civilizată? Vorbeam de o stare de spirit!!! Cât despre faptul că în fosta provincie romană populaţia de origine bărbătească a trecut printr-un proces de extincţie spre bucuria avarilor, pecenegilor, maghiarilor etc, care au găsit aici doar femei valahe…

       
      • Fray Guillermo Osb

        14/02/2014 at 17:52

        Da, asa este, dar aceste femei valahe nu erau dace, ci CELTE, fie dintre celtii anteriori cuceririi romane, fie dintre celtii colonizati aici de catre romani.

         
    • Marian

      04/07/2014 at 17:44

      @ Fray Guillermo Osb
      Nu te imbatzosha omule, lasa legenda sa curga si sa fie frumoasa. …………
      Eu din copilarie tot aud de “tinutul gugulanilor” si-i vedeam , copil fiind , in zona de cimpie ilfoveana de unde erau bunicii mei materni , venind cu carute pline de mere si pere pe care le vindeau dar le si schimbau pe porumb si griu sa aibe “pita” pt prunci !
      Nu a spus nimeni vreodata ceva urit de ei si cred ca nu o va face , sint oameni seriosi si de isprava, nu e o rusine ca umblau cu caruta prin tara sa-si vinda produsele agricole, sa -si hraneasca pruncii, e rusine sa furi , nu sa muncesti si sa vinzi roadele muncii tale.

       
      • Fray Guillerme Osb

        09/09/2014 at 20:48

        Eu prefer metoda criticii rationale, iar frmusetea povestilor trebuie sa serveasca adevarului, nu invers.

         
  6. Fray Guillermo Osb

    14/02/2014 at 16:40

    Caciula e de origine asiatica: maghiara mai exact. Opincile noastre din Banat sunt un amestec de baza celtica cu adaugiri slave si asiatice. Decoratiunile brodate sunt de model celto-slav iar in Banat nu se venera zeul Zalmoxe, ci Lugh, zeu celt, de unde numele castrului Lugus (celt), transformat in Lugius (roman), Lugas (slavo-maghiar) si Lugoj (in actualitate). Cimpoiul este o inventie a Greciei Antice, si s-a propagat intre celti (intre care si stramosii nostri). Casele din satele noastre au arhitectura aceasta di vremea organizarii regimentului de granita valahic in cadrul Imperiului Habsburgic. De aceea satele au fost proiectate in stil-cazarma, si cu ziduri groase ca sa nu treaca informatiile secrete cu usurinta. Pronutarea “de”-ului din romana ca “ge” este de influenta sarbeasca, a “te”-ului romanesc ca “ce” este o deformare lingvistica tipica celtilor, pronuntarea siflata este de la stramosii nostri hunii-cutriguri etc.

     
    • Adrian

      14/02/2014 at 17:20

      Vă mulţumesc pentru informaţii!

       
      • Fray Guillermo Osb

        14/02/2014 at 17:54

        Cu placere. O zi buna in continuare, si ma bucura faptul ca va place tara noastra Banatul.

         
        • Adrian

          15/02/2014 at 11:14

          Îmi place foarte mult Banatul din ţara noastră!

           
        • Marian

          04/07/2014 at 17:49

          @ Fray Guillermo Osb

          Vezi ca Romania , e UNA singura, Nu te juca cu focul ca s-ar ptea sa te arzi ! Daca nu-ti place in Romania, esti liber sa pleci unde vrei, CHIAR daca esti nascut aici.
          Nimeni n-o sa-ti simta lipsa ! Romania e stat NATIONAL-UNITAR si va fi asa , pina la sfirsitul lumii !!!!

           
          • Fray Guillerme Osb

            09/09/2014 at 20:44

            Termenul de “Tara noastra Banatul” nu il am in vedere ca pe un stat, ci “Tara” ca si un tinut, un pamant, un teritoriu. Iar Romania ca stat UNITAR eu o apar cu varf si indesat cata vreme finalitatea statului, binele comun, se atinge in felul acesta. Cand se observa ca Romania ca stat Unitar nu-si mai atinge scopul, se poate pune problema federalizarii, dar acest aspect presupune motive obiective, schimbare de Constitutie si federalizare pentru toate tinuturile, nu doar pentru unele. Cata vreme aceste conditii nu se dau astfel de conditii, eu apar Romania ca stat unitar.

             
  7. Cristi Frant

    23/05/2014 at 08:24

    Gugulani sunt locuitorii asezarilor de la poalele Varfului Gugu

     
    • Adrian

      23/05/2014 at 17:06

      Termenul de “Gugulan” vine de la Vf. Gugu. Dar acestuia i s-a asociat în timp un teritoriu mai extins, nu s-a limitat doar la cei care locuiau la poalele vârfului.

       
      • Fray Guillerme Osb

        09/09/2014 at 20:50

        Spuneti-i vreunui batran din Teregova, Rusca, Bucosnita, Prisian, Golet, Ilova, Slatina Timis, Armenis etc. ca-i “gugulan”, sa vedeti ce raspunde……

         
  8. George N.

    31/10/2016 at 02:34

    Sorry, dar dacă băgați și Trei Ape la gugulani acuși ajungeți la Anina si veți spune că-s gugulani! Gugulanii au un areal foarte restrâns, în realitate, denumirea fiind extinsă puțin, probabil din simplu motiv că din zona montană mergeau cu căruțele cu coviltir cu fructe în mai multe zone și dacă unii erau numiți gugulani, au fost și ceilalți care nu erau din zonă. Caransebeș e la 35km, nu e pe munte, e jos. Ce gugulani să fie acolo? Aaaaa, că s-au mutat oamenii din satele gugulanilor la Caransebeș, asta e altceva. Golețul e pe partea cealaltă a culoarului, ce gugulani să fie? Denumirea s-a „extins”, dar cred că prea mult.

     
    • Adrian

      31/10/2016 at 18:07

      Mulțumesc pentru comentariu, George! După ce i-am lăudat pe Gugulani, am scris doar că am colindat Munții Banatului, am enumerat câteva obiective din Banat, că am fost impresionat de Trei Ape, nu și că Gugulanii sunt cei din zona Semenicului. Glimbocenii se consideră mândri Gugulani! Ești de acord cu mine?

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: