RSS
 

Posts Tagged ‘rouă’

Adagio cu frunze coapte

13 Nov

Toamnă. E toamnă. E o dimineață neterminată ce îşi refuză desprinderea de gustul firav al stropilor de rouă. Soarele își face cu greu simțită prezența. E acolo, cu gândurile agățate pe albastrul mişcător al mării, luptând din greu cu norii aruncaţi spre el. Cu raze filtrate mângâie nesigur plaja pustie ce pare că se ascunde departe de tumultul nebun al emoţiilor. Aerul miroase a dor şi a depărtări. Mici valuri se zbenguie într-un joc discret cu nisipul, lăsând sau scăpând firicele de scoici în urmele pașilor abandonaţi. Vântul, mai norocos decât soarele, fură frunze coapte şi rătăcite, jucându-se cu ele, înălțându-le în văzduh ca pe niște zmee neîndemânatice. Pescăruşi privesc invidioşi la dansul ciudat al naturii ruginii.

Citeşte continuarea acestui articol »

 
4 Comments

Posted in Ciornă

 

Dimineți ecliptice

04 Nov

Gândurile mi se întind tăcute ca nişte braţe răbdătoare ce caută să cuprindă secunde risipite, să smulgă din amprentele lor cuvintele captive, să le elibereze şi să le aducă înapoi în spaţiul gesturilor lente. Le apucă cu atingeri firave și tremurânde, ce au supravieţuit propriilor furtuni, le înmoaie în valuri aşezate pe glezne rătăcite, pe urme lăsate de scoici în tânguiri de ecouri. Le scutură de chemări și le zvântă silabă cu silabă până mi se nasc fraze nerostite pe propriile buze.

Citeşte continuarea acestui articol »

 
No Comments

Posted in Ciornă

 

Caietul cu poezii 64 – Sera

14 Dec

Caietul cu poezii – “Sera”

Citeşte continuarea acestui articol »

 

Caietul cu poezii 59 – Potir

01 Jul

Caietul cu poezii – “Potir”

Citeşte continuarea acestui articol »

 

Caietul cu poezii 48 – Pământ de flori

22 Jan

Poezia “Pământ de flori”

Citeşte continuarea acestui articol »

 

Caietul cu poezii 47 – Chemare

06 Jan

Poezia “Chemare”

Citeşte continuarea acestui articol »

 

Caietul cu poezii 35 – Ziduri

01 Jul

Poezia “Ziduri”

Citeşte continuarea acestui articol »

 

Cercul şi floarea

31 May

Stăteam de ceva timp pe bancă şi îl urmăream cum se mişcă precipitat. Deşi mişcările erau diferite, uneori dezordonate, ceva se repeta. Nu reuşeam să înţeleg ce frapează din acea mişcare. Părea că pe buze i s-a cuibărit un soi de tristers ce se prelingea ca o rouă înspre colţuri. Legănatul corpului compunea o baletuvă stingheră ce se estompa cu timpul. Apoi mişcările i-au devenit mai line iar traiectoria s-a închis într-un cerc imaginar. Parcurgea acest cerc încontinuu, fără să obosească, cu aceeaşi salinişte pe chip. Din când în când arunca pe furiş priviri în interiorul cercului, căutând ceva ce doar el ar fi putut să vadă.

Citeşte continuarea acestui articol »

 
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi: