Vă place Muntele?… Îl puteţi admira de la distanţă sau îi puteţi fi neobosit tovarăş. Relaţia cu el nu poate fi decât una specială. Atracţia muntelui este nemărginită şi dacă v-a prins în mreje îi veţi aparţine pentru totdeauna. Fiecare pas pe care îl faceţi pe cărările lui, prin strungile lui, pe crestele lui, în ascensiune spre vărfurile lui… fiecare pas vă umple sufletul de frumuseţe, de linişte, de energie. Gândurile voastre se limpezesc şi se strâng mănunchi precum un laser ce brăzdează cerul. Braţele vi se ridică aripi ce fâlfâie a bucurie şi bat aerul… parcă în căutarea îmbrăţişării (munte)lui. Ochii rămân pironiţi către cer şi de acolo se proiectează pe vârf. Apoi, vârful se descoperă încet, încet, şi cerul e din ce în ce mai aproape. Ai ajuns în vârf, ridici braţele şi cu arătătorul desenezi infinitul pe cer. Devii veriga lipsă, cea care uneşte, care uneşte munte şi cer.

Aţi urcat vreodată pe un vârf de peste 2500m?…

P.S. Vă aştept dimineaţă la o pisicafea… să desenaţi infinitul pe cer!